Cauza este în general înţeleasă ca „iubire sau justiţie", şi nu „iubire şi justiţie". În limbajul curent, şi chiar la un nivel de reflecţie mai elevat, a fortiori când cele două concepte sunt prezentate în conflict, nu există, nu pot exista punţi între practica individuală a iubirii de aproape şi cea colectivă a justiţiei ce stabileşte egalitatea şi echitatea.

Cauza este în general înţeleasă ca „iubire sau justiţie", şi nu „iubire şi justiţie". În limbajul curent, şi chiar la un nivel de reflecţie mai elevat, a fortiori când cele două concepte sunt prezentate în conflict, nu există, nu pot exista punţi între practica individuală a iubirii de aproape şi cea colectivă a justiţiei ce stabileşte egalitatea şi echitatea. Fie că e favorizată una sau cealaltă, se insistă asupra disproporţiei între iubire şi justiţie. Toată reflecţia lui Paul Ricœur tinde să demonstreze proporţia, legăturile, dialectica foarte profundă, tensiunea vie şi fecundă între iubire şi justiţie care apare în momentul acţiunii. Amândouă sunt analizate într-o economie a darului ce debordează din toate părţile etica de care se simt responsabile. O logică a supraabundenţei provoacă întotdeauna logica echivalenţei.

Publicată iniţial în Germania, în ediţie bilingvă, această reflecţie este completată de două articole din Fondul Ricœur, pe teme apropiate.