Analizând, de peste treizeci de ani, relaţiile care stau la baza marilor mişcări ale societăţii şi obsesia contemporană a producţiei, Jean Baudrillard s-a plasat în miezul problemei unei generaţii rebele cu repere impuse de piaţa atotputernică. Pune în opoziţie, pe de o parte, „virtualizarea" lumii noastre, univocitatea „comerţului" semnelor, virtutea iluzorie a transparenţei şi mistificarea valorii comerciale şi, pe de altă parte, risipa schimbului simbolic, provocarea seducţiei, jocul infinit al întâmplării, reversibilitatea destinului.

Operatori ai farmecului unei gândiri ce se vrea provocatoare şi paradoxală, cele douăsprezece cuvinte de acces - de la „Schimbul simbolic" la „Valoare", de la „Obscen" la „Transparenţa răului", de la „Crima perfectă" la „Virtual" - pun în lumină ideile-cheie ale lui Jean Baudrillard, după principiul estetic şi pedagogic al unui abecedar.