Pachetul conține următoarele titluri:
Lui Ephraim Tuttle, bunicul lui Micah, i s-a promis un miracol încă de când era mic. L-a păstrat peste ani oricâte greutăți a întâmpinat. I l-a promis Jonglerului cu Lumini de la Circul Mirandus, un loc atât de plin de magie, că e greu să crezi că există. Mătușa Gertrudis clar nu crede. Când Ephraim se îmbolnăvește grav, Micah învață să dezlege (și mai ales să lege) nodurile magiei pentru că singura șansă de a-și salva bunicul e să ajungă la Bărbatul care Modelează Lumina. Vremea miracolului a venit.
Un pont din partea lui Micah pentru cititori: Trebuie să crezi cu adevărat în magie ca să ai parte de ea!
“O ștrengărie în plină lume a circului… O născocire delicioasă: ne arată cât este de fragilă inima oamenilor, cât contează de mult și câtă grijă e nevoie să avem de ea.” Kirkus Reviews
“Cassie Beasley are o voce de o siguranță remarcabilă. Avem aici o autoare care găsește ritmul perfect atunci când descrie magia, fără vreo exagerare. Toată cartea seamănă cu un vis lung, ca o scenă dintr-un film de David Lynch, trecută printr-un filtru optimist.” The New York Times
Formidabilul Maurice și oastea rozătoarelor savante
„Un șobolan care apărea ici-colo, chițăind sonor și bălăcindu-se în smântâna proaspătă putea fi, doar el, o adevărată pacoste. După câteva astfel de zile, era uimitor să vezi cât de mult se bucurau oamenii să vadă un puști cu mutră de tont, dar cu fluier de vrăjit șobolanii. Și rămâneau uimiți când șobolanii ieșeau din toate găurile ca să-l urmeze pe fluieraș să iasă din oraș. Dar uluiți cu adevărat ar fi fost să afle că șobolanii și fluierașul se întâlneau undeva în boschetele de lângă oraș cu un motan și numărau solemn banii.“
Formidabilul Maurice pune la cale escrocheria perfectă. Descurcăreț în viața de stradă, motanul cunoaște valoarea banilor și vorbele lui meșteșugite sunt foarte convingătoare. Dar când Maurice și cohortele de șobolani care-l urmează hotărăsc să înșele orașul BaDeloc, nu sunt de ajuns cuvintele avântate pentru a supraviețui pericolelor care-i așteaptă. Fiindcă acesta e un oraș unde nu prea se găsește de mâncare iar șobolanii sunt priviți cu ură, unde pivnițele sunt căptușite cu capcane mortale și unde un rău înspăimântător pândește sub străzile înfometate...
Plasată în populara Lume Disc, povestea spusă de Terry Pratchett este deopotrivă cuceritoare și nostimă. Unul dintre cei mai apreciați scriitori de fantasy răstoarnă o poveste clasică și nimeni nu se va mai uita cu aceiași ochi la fluierașul fermecat, și nici la șobolani.
Într-o bună zi, niște șobolani și un motan se trezesc că pot vorbi ca oamenii. Rozătoarele se deprind repede să gândească și nu mai sunt mulțumite cu situația de șobolani ordinari, amenințați necontenit cu moartea de oameni. Pornesc să caute o patrie unde să trăiască fără griji, iar vicleanul motan Maurice îi sprijină în călătoria aventuroasă.
Citește mai mult în recenzia de pe blog.
Jim Năsturel şi Lukas, mecanicul de locomotivă
Jim Năsturel ajunge pe minuscula insulă Lummerland - cu o populaţie de doar patru locuitori - prin intermediul unui pachet misterios. Însă, din cauza „aglomeraţiei" din mica lor ţară, mecanicul Lukas se vede nevoit să-l ia pe Jim şi, la cârma fantasticei sale locomotive Emma, să pornească într-o călătorie prin ţinuturi bizare, unde întâlnesc personaje memorabile: Uriaşul Părelnic, dragonul-pe-jumătate sau bonzii de la castelul din Mandala, care se aruncă pe burtă ori de câte ori îşi salută suveranul. Ca în toate poveştile, există şi o prinţesă care trebuie salvată: micuţa Li Si, fiica deşteaptă foc a Împăratului Mandalei.
Astfel îşi construieşte povestea magicianul Michael Ende, în cartea care l-a aşezat în rândul celor mai străluciţi scriitori de cărţi pentru copii.
Premii obţinute de Michael Ende pentru volumul Jim Năsturel şi Lukas, mecanicul de locomotivă:
Premiul Germaniei pentru literatură pentru tineret, 1961
Premiul Hans Christian Andersen, 1961
Lista de onoare IBBY pentru traducerea în limba italiană, 1988
Cassie Beasley s-a născut în Georgia, SUA, unde locuiește și în prezent, împreună cu sora ei, care este și ea scriitoare. A studiat literatura pentru copii și adolescenți la Facultatea de Arte din Vermont, iar Circul Mirandus este prima ei carte. În prezent lucrează la noul ei roman, Tumble & Blue, iar când face câte o pauză își ajută familia la ferma de nuci pecan.
Cunoscutul scriitor german Michael Ende (12 nov. 1929 - 28 aug. 1995), devenit celebru mai ales prin romanele sale pentru copii, a fost, de asemenea, actor, critic de film (la radiodifuziunea bavareză) şi autor dramatic. Este fiul artistului plastic Edgar Ende, cu care a avut o relaţie tensionată, marcată de scurte momente de reconciliere. Una dintre cărţile lui, Der Spiegel im Spiegel. Ein labyrinth, un volum de povestiri suprarealiste, este ilustrată cu optsprezece dintre litografiile tatălui său. Intenţionând să devină actor, Ende a studiat teoria interpretării clasice şi moderne şi a audiat cursuri de regie. La încheierea studiilor, a fost repartizat la un teatru de provincie. Deşi nu a avut apariţii remarcabile pe scenă, actoria a fost benefică pentru cariera sa literară.
După ce fusese respins de mai multe edituri, primul roman al lui Ende, Jim Năsturel şi Lukas, mecanicul de locomotivă, apare, în 1960, la editura Thienemann din Stuttgart, urmat, în 1962, de cea de-a doua parte a cărţii, Jim Năsturel şi cei 13 sălbatici. Ideile şi tematica celor două cărţi contrastează cu ideologia rasistă a evoluţiei, promovată în Germania celui de-al Treilea Reich, în care a copilărit Ende.
Din 1970, Ende s-a stabilit la Roma împreună cu soţia sa, Ingeborg Hoffmann. În 1973 îi este publicat, în Germania, romanul Momo, la care lucrase timp de şase ani; acesta va fi tradus în peste 30 de limbi.
Solicitat să participe la a doua ediţie a Antologiei inocenţei, coordonată de scriitorul român Iordan Chimet, Ende devine prietenul acestuia. Au purtat o corespondenţă adesea clandestină (din cauza restricţiilor impuse de regimul comunist din România acelor vremuri), care a fost ulterior publicată de Chimet sub titlul Scrisori printre gratii. Ende va împrumuta din feeria lui Chimet, Închide ochii şi vei vedea Oraşul, un personaj, Elli, pentru o piesă de teatru în versuri şi în proză, transpusă ulterior pe muzică. În 1979 apare romanul Povestea fără sfârşit, „o carte pentru copii, potrivită şi pentru adulţi" şi „o carte pentru adulţi, potrivită şi pentru copii", după cum a numit-o critica. Povestea fără sfârşit este ecranizată în 1983, dar Ende consideră filmul un produs strict comercial, care s-a îndepărtat mult de romanul său; a urmat un proces pe care scriitorul l-a pierdut. În 1986, romanul Momo a fost, la rândul său, ecranizat; de această dată, autorul s-a arătat destul de mulţumit de film.
În 1985, după moartea lui Ingeborg, Ende se reîntoarce în Germania. Aici se recăsătoreşte, în 1989, cu traducătoarea japoneză a cărţilor sale, Mariko Sato.
Află mai multe despre autor şi despre carte de pe michaelende.de/en.
Premii obţinute de Michael Ende:
Premiul literar al Berlinului pentru tânăra generaţie, 1960
Premiul Hugo-Jacobi, 1967
Premiul Germaniei pentru literatură pentru tineret, 1962
European Literary Award for Books for Young People, 1974
Premiul Nakamori, 1976
Premiul Buxtehunder Bulle, 1979
ZDF's Bookworm Award, 1980
Premiul Wilhelm Hauff pentru activitatea remarcabilă în domeniul literaturii pentru copii şi tineret, 1980
Premiul Germaniei pentru literatură pentru tineret, 1980
Marele premiu al Academiei germane pentru literatură pentru copii şi tineret, 1980
European Literary Award for Books for Young People, 1981
Premiul Janusz-Korczak pentru opera completă, 1981
Marele premiu al Germaniei pentru literatură pentru copii şi tineret, 1981
Premiul Cele mai frumoase cărţi ale Germaniei de Vest, 1981
Premiul japonez pentru cea mai bună traducere de literatură contemporană, 1982
Premiul literar Kiwanis, Reggio, pentru opera completă, 1982
Premiul Lorenzo Magnificul pentru opera completă, 1982
Autorul anului 1982
Premiul Peniţa de argint a Rotterdamului, 1983
Cartea de copii a anului, premiu oferit de Ministerul Culturii spaniole, 1983
Premiul Sympathy al Romei, 1985
Premiul German Fantasy, 1987
Premiul Zurich pentru cărţi pentru copii, 1989
Medalia de aur şi Distincţia de merit a Republicii Federale Germane, 1989
Premiul Germaniei pentru literatură pentru tineret, 1993
Premiul Curt Laßwitz pentru cea mai bună povestire a anului, 1993
Premiul Bad Wildbad pentru cărţi pentru copii şi tineret, 1996
Premii obţinute de Michael Ende pentru volumul Jim Năsturel şi Lukas, mecanicul de locomotivă:
Premiul Germaniei pentru literatură pentru tineret, 1961
Premiul Hans Christian Andersen, 1961
Lista de onoare IBBY pentru traducerea în limba italiană, 1988
Terry Pratchett (Sir Terence David John Pratchett) este faimosul creator al seriei de succes Lumea Disc (Discworld), inaugurată în 1983 cu volumul Culoarea Magiei. Născut pe 28 aprilie 1948, în orășelul englez Beaconsfield, Terry Pratchett a publicat prima povestire când avea doar treisprezece ani, într‑o revistă a școlii. La optsprezece ani s‑a angajat jurnalist și a renunțat la studii, dar a continuat să scrie. Mai târziu avea să spună că pentru educația lui îi rămâne îndatorat în principal bibliotecii publice din orașul natal.
În 1971 îi era publicat primul roman, The Carpet People (Oamenii din covor), un fantasy despre o civilizație care trăiește în spațiul plat al unui covor. Două romane și doisprezece ani mai târziu apărea cel dintâi volum din Lumea Disc, o serie ce avea să cuprindă patruzeci și una de cărți, transformându‑l în cel mai citit autor britanic la vremea aceea. În 1987, după publicarea celui de‑al patrulea volum din Lumea Disc, se dedică exclusiv scrisului.
Cărțile lui, vândute în toată lumea în peste optzeci și cinci de milioane de exemplare, s‑au bucurat de numeroase adaptări pentru scenă și pentru micul și marele ecran. A fost recompensat cu nenumărate premii, în 2009 primind și rangul de Cavaler al Imperiului Britanic pentru servicii aduse literaturii, iar în 2010 i‑a fost acordat World Fantasy Award pentru întreaga operă. Pentru romanul Formidabilul Maurice și oastea rozătoarelor savante, Terry Pratchett a primit Medalia Carnegie, cel mai important premiu britanic acordat cărților pentru copii.
În 2007, Terry Pratchett a fost diagnosticat cu Alzheimer. A continuat să scrie, dictându‑i asistentului său și cu ajutorul unui software de scriere după dictare. A murit în ziua de 12 martie 2015, la 66 de ani. Pe 25 august 2017, hard‑diskul computerului care‑i păstra cărțile neterminate a fost zdrobit de un compresor numit Lord Jericho, îndeplinindu‑se astfel o dorință a lui Pratchett.
Gaëtan Dorémus (n. 1976) este un apreciat ilustrator şi autor francez de cărţi pentru copii. A colaborat la publicaţii pentru adolescenţi şi adulţi (printre care cunoscutele Le Monde şi Liberation), dar a lucrat şi în publicitate. În momentul de faţă, ţine cursuri la Universitatea de Arte Decorative din Strasbourg.
Diana Sudyka este o ilustratoare americană. A conceput postere pentru numeroase trupe, a ilustrat numeroase cărți, iar uneori lucrează ca voluntar la Muzeul de Istorie Naturală Field. Cel mai des lucrează în guașe, tuș și acuarele.
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Introdu adresa ta de email pentru a afla când este disponibil produsul:
