Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Pachetul Bestsellers Orange Fantasy conține titlurile:
Lalani și marea cea îndepărtată
În Sanlagita un marinar aduce speranță satului, o cusătoreasă repară și prelungește viața năvoadelor, culegătoarele de legume se îngrijesc de hrană... Constructorii meșteșugesc o barcă spre a ajunge tocmai pe Isa, un tărâm tainic unde se ascund toate răspunsurile pentru problemele sanlagitanilor. Numai că, până acum, toți cei care au pornit într-acolo au dispărut în negura Mării Voalate.
Prea multe temeri iau forma unor umbre amenințătoare pentru viața lui Lalani, o fetiță sanlagitană obișnuită: boala cusătoreselor de care s-ar putea molipsi mama ei, suferința micului Toppi, ploaia care nu se mai încumetă să cadă, mânia muntelui Kahna.
Ce este obișnuit nu e mereu așa cum pare a fi: curajul și dorința de a aduce în sat cele mai de seamă comori ale vieții o împing pe Lalani să se abată de la calea bătătorită.
Jim Năsturel si Lukas, cei mai îndrăgiți mecanici de locomotivă din lume, pornesc într-o nouă aventură. Pe drum spre deșertul de la Capătul Lumii le dau o mână de ajutor oamenilor mării, îi găsesc de lucru lui Nepomuk, dragonul-pe-jumătate, dar o și pierd pe Molly, mica locomotivă a lui Jim.
Nu întotdeauna dacă deschizi o uşă dai de o altă încăpere. Nu ştii niciodată când te aşteaptă o lume paralelă de cealaltă parte.
Realitatea nu s-a mai transfigurat atât de straniu de când Alice s-a rostogolit în gaura iepurelui şi a ajuns în Ţara Minunilor. Curaj, imaginaţie, prezenţă de spirit... şi o pisică neagră ‒ iată de ce are nevoie Coraline pentru a porni în aventură.
Tu ai cercetat toate uşile din casa ta?
„Un debut inteligent foc. Dacă v-aș putea vrăji pe toți să citiți cartea, aș face-o. Nota zece.“ Entertainment Weekly
E anul în care Sophie și cea mai bună prietenă a ei, Agatha, sunt pe cale să afle unde ajung toți copiii pierduți: în legendara Școală pentru Bine și Rău, unde băieții și fetele obișnuite sunt antrenați să devină eroi și ticăloși din povești. Fiind cea mai frumoasă fată din Gavaldon, Sophie a visat toată viața să fie răpită într-o lume magică. Cu rochiile ei roz, pantofii de cleștar și dorința de a face fapte bune, știe că va primi note maxime la Școala pentru Bine și că o să absolve ca prințesă din povești. Între timp, Agatha, cu rochiile ei negre amorfe, cu motanul ei afurisit și cu antipatia ei față de aproape toată lumea, pare să fie potrivită pentru Școala pentru Rău. Numai că cele două fete sunt răpite și ajung în Pădurea Nesfârșită, iar destinele lor sunt întoarse pe dos. În curând descoperă că singura modalitate de a ieși dintr-o poveste este să o trăiască.
Soman Chainani crede în povești chiar mai tare decât copiii din Gavaldon. Când studia la Harvard, și-a creat propriul domeniu de cercetare legat de povești și și-a scris teza de licență despre de ce sunt femeile personaje negative atât de irezistibile în povești.
Primele sale două romane The School for Good and Evil (Școala pentru Bine și Rău) și The School for Good and Evil: A World without Princes (Școala pentru Bine și Rău: O lume fără prinți) și-au făcut debutul pe lista de bestselleruri a New York Times. Seria a fost tradusă pe șase continente și va fi transpusă într-un film de amploare produs de Universal Studios.
Chainani este totodată un scenarist apreciat de critică, un absolvent al MFA Film Program de la Columbia University. A primit cel mai de seamă premiu oferit de școală, și anume FMI Fellowship. Filmele lui au rulat la mai mult de 150 de festivaluri de profil din întreaga lume, câștigând peste 30 de premii ale juriului și publicului. Pentru scenariile sale, a primit distincții de la Big Bare Lake, New Draft, Cape Foundation, Sun Valley Writers’ Conference și mult râvnitul Shasha Grant, oferit de un juriu internațional din industria filmului.
Când nu spune povești sau nu predă la New York, Soman e un jucător pătimaș de tenis – vreme de zece ani nu a pierdut niciun meci în prima rundă a unui turneu. Apoi a început să scrie Școala pentru Bine și Rău. Acum pierde tot timpul.
Cunoscutul scriitor german Michael Ende (12 nov. 1929 - 28 aug. 1995), devenit celebru mai ales prin romanele sale pentru copii, a fost, de asemenea, actor, critic de film (la radiodifuziunea bavareză) şi autor dramatic. Este fiul artistului plastic Edgar Ende, cu care a avut o relaţie tensionată, marcată de scurte momente de reconciliere. Una dintre cărţile lui, Der Spiegel im Spiegel. Ein labyrinth, un volum de povestiri suprarealiste, este ilustrată cu optsprezece dintre litografiile tatălui său. Intenţionând să devină actor, Ende a studiat teoria interpretării clasice şi moderne şi a audiat cursuri de regie. La încheierea studiilor, a fost repartizat la un teatru de provincie. Deşi nu a avut apariţii remarcabile pe scenă, actoria a fost benefică pentru cariera sa literară.
După ce fusese respins de mai multe edituri, primul roman al lui Ende, Jim Năsturel şi Lukas, mecanicul de locomotivă, apare, în 1960, la editura Thienemann din Stuttgart, urmat, în 1962, de cea de-a doua parte a cărţii, Jim Năsturel şi cei 13 sălbatici. Ideile şi tematica celor două cărţi contrastează cu ideologia rasistă a evoluţiei, promovată în Germania celui de-al Treilea Reich, în care a copilărit Ende.
Din 1970, Ende s-a stabilit la Roma împreună cu soţia sa, Ingeborg Hoffmann. În 1973 îi este publicat, în Germania, romanul Momo, la care lucrase timp de şase ani; acesta va fi tradus în peste 30 de limbi.
Solicitat să participe la a doua ediţie a Antologiei inocenţei, coordonată de scriitorul român Iordan Chimet, Ende devine prietenul acestuia. Au purtat o corespondenţă adesea clandestină (din cauza restricţiilor impuse de regimul comunist din România acelor vremuri), care a fost ulterior publicată de Chimet sub titlul Scrisori printre gratii. Ende va împrumuta din feeria lui Chimet, Închide ochii şi vei vedea Oraşul, un personaj, Elli, pentru o piesă de teatru în versuri şi în proză, transpusă ulterior pe muzică. În 1979 apare romanul Povestea fără sfârşit, „o carte pentru copii, potrivită şi pentru adulţi" şi „o carte pentru adulţi, potrivită şi pentru copii", după cum a numit-o critica. Povestea fără sfârşit este ecranizată în 1983, dar Ende consideră filmul un produs strict comercial, care s-a îndepărtat mult de romanul său; a urmat un proces pe care scriitorul l-a pierdut. În 1986, romanul Momo a fost, la rândul său, ecranizat; de această dată, autorul s-a arătat destul de mulţumit de film.
În 1985, după moartea lui Ingeborg, Ende se reîntoarce în Germania. Aici se recăsătoreşte, în 1989, cu traducătoarea japoneză a cărţilor sale, Mariko Sato.
Află mai multe despre autor şi despre carte de pe michaelende.de/en.
Premii obţinute de Michael Ende:
Premiul literar al Berlinului pentru tânăra generaţie, 1960
Premiul Hugo-Jacobi, 1967
Premiul Germaniei pentru literatură pentru tineret, 1962
European Literary Award for Books for Young People, 1974
Premiul Nakamori, 1976
Premiul Buxtehunder Bulle, 1979
ZDF's Bookworm Award, 1980
Premiul Wilhelm Hauff pentru activitatea remarcabilă în domeniul literaturii pentru copii şi tineret, 1980
Premiul Germaniei pentru literatură pentru tineret, 1980
Marele premiu al Academiei germane pentru literatură pentru copii şi tineret, 1980
European Literary Award for Books for Young People, 1981
Premiul Janusz-Korczak pentru opera completă, 1981
Marele premiu al Germaniei pentru literatură pentru copii şi tineret, 1981
Premiul Cele mai frumoase cărţi ale Germaniei de Vest, 1981
Premiul japonez pentru cea mai bună traducere de literatură contemporană, 1982
Premiul literar Kiwanis, Reggio, pentru opera completă, 1982
Premiul Lorenzo Magnificul pentru opera completă, 1982
Autorul anului 1982
Premiul Peniţa de argint a Rotterdamului, 1983
Cartea de copii a anului, premiu oferit de Ministerul Culturii spaniole, 1983
Premiul Sympathy al Romei, 1985
Premiul German Fantasy, 1987
Premiul Zurich pentru cărţi pentru copii, 1989
Medalia de aur şi Distincţia de merit a Republicii Federale Germane, 1989
Premiul Germaniei pentru literatură pentru tineret, 1993
Premiul Curt Laßwitz pentru cea mai bună povestire a anului, 1993
Premiul Bad Wildbad pentru cărţi pentru copii şi tineret, 1996
Premii obţinute de Michael Ende pentru volumul Jim Năsturel şi Lukas, mecanicul de locomotivă:
Premiul Germaniei pentru literatură pentru tineret, 1961
Premiul Hans Christian Andersen, 1961
Lista de onoare IBBY pentru traducerea în limba italiană, 1988
Neil Gaiman (n. 1960, Marea Britanie) este autor de romane, povestiri SF și fantasy, romane ilustrate, benzi desenate, teatru radiofonic și film. În copilărie și adolescență citea C.S. Lewis, J.R.R. Tolkien, Lewis Carroll, Edgar Allan Poe, ale căror cărți l-au făcut să-și dorească să fie scriitor. Cele mai celebre cărți ale sale sunt seria BD The Sandman și cărțile Pulbere de stele, Coraline, Noroc cu laptele, Oceanul de la capătul aleii, Zei americani, Cartea cimitirului. Pentru scrierile lui, Gaiman a primit numeroase premii, printre care Hugo, Nebula, Bram Stoker, Medalia Newbery și Medalia Carnegie.
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Introdu adresa ta de email pentru a afla când este disponibil produsul:
