Petrecerea lui Roald Dahl

Pe 13 septembrie a fost ziua lui Roald Dahl. El nu și-o mai sărbătorește de vreo treizeci și cinci de ani, dar peste tot în lume sunt cititori, tineri, în floarea vârstei sau bătrâni, care sigur-sigur l-au serbat cum se cuvine: într-un fotoliu, sub un copac umbros, cocoțați în vârf de pat sau în vreun tren care nu mai ajungea odată la destinație; nu contează. Musai însă: cu o carte în mână. La mine a fost cam așa: cu teancul de volume din seria de autor Roald Dahl alături, mi-am imaginat ce personaje ar invita scriitorul britanic la petrecerea de ziua lui, dar și pe care dintre ele le-ar include pe lista neagră, ca nu care cumva să pună piciorul pe-acolo. Iată mai jos ce-a ieșit!



Lista invitaților
 

1. Danny, „campionul lumii”, cum l-a numit tatăl său, cu siguranță ar fi printre primii invitați. Cum ar putea să lipsească după ce a avut ideea aceea genială cu somniferele? E drept că Willum, tatăl, a fost cel care a numit-o „Frumoasa din pădurea adormită”, dar metoda de a adormi fazanii și de a-i strica marea petrecere de vânătoare a domnului Victor Hazell a fost gândită de Danny. Și sigur Roald Dahl ar vrea un așa băiat pișicher la propria lui petrecere. Nu bag mâna în foc, dar îmi vine a crede că și Willum ar fi binevenit, doar el a fost primul „campion”.
 

2. O echipă bună ar face Danny cu George, creatorul miraculosului medicament. Roald Dahl a avut mereu un respect enorm pentru medici, această carieră fiind visul lui cel mai mare, din păcate neîmplinit. Chiar și așa, Dahl a luat parte la inventarea unui dispozitiv medical care l-a ajutat pe fiul său Theo să se recupereze după un accident grav de mașină și care apoi a fost folosit la scară largă în spitalele din întreaga lume. Revenind la George, probabil va fi totuși rugat să-și ia lista cu ingredientele potrivite pentru „medicamentul” de creștere, că n-o să vrea nimeni să se trezească cu vreun picior mai lung, cu gâtul cât o zi de post sau, Doamne ferește!, să dispară de tot, cum a pățit-o bunica lui George. Bine, acum nu zice nimeni că n-o merita!
 

3. Un loc de onoare la petrecerea lui Roald Dahl îl va avea, desigur, Marele Uriaș Prietenos, MUP pentru prieteni. Nu neapărat pentru că este „singurul uriaş cumsecade şi zăpăcit din tot Tărâmul Uriaşilor” și pentru felul minunat cum se comportă cu micuța Sophie, ci mai ales pentru limbajul lui delicios. Pentru că trebuie să fie de pomină să ai la o aniversare festivă pe cineva care să arunce din când în când cuvinte precum „smintepocit”, „castracurcuvete”, „gloriumtoriu” sau, ups!, „clipofâsâit”. Atât doar să nu pună și-n practică ultima acțiune!
 

4. De pe lista invitaților n-avea cum să lipsească bunica norvegiană a puștiului-narator din Vrăjitoarele. E o femeie strașnică cu un talent uriaș la spus povești. Și la salvat copii din mâinile vrăjitoarelor. Nici nu trebuie să mă credeți pe cuvânt; o spune clar și răspicat propriul ei nepot, care-a și simțit pe pielea lui adevărata putere a vrăjitoarelor:

„Era o povestitoare grozavă şi mă încânta tot ce-mi istorisea. Însă n-am fost cu adevărat captivat până ce n-a trecut la subiectul vrăjitoarelor. Se pare că bunica era o mare expertă în aceste fiinţe şi m-am lămurit că poveştile ei cu vrăjitoare, spre deosebire de restul, nu erau doar nişte basme. Erau cu totul şi cu totul adevărate. Erau la fel de adevărate ca Evanghelia. Erau parte din istorie. Tot ce-mi povestea ea despre vrăjitoare chiar se întâmplase, n-aveam cum să nu cred asta! Şi ceea ce-i mai rău, mult, mult mai rău e că vrăjitoarele încă sunt printre noi. Sunt peste tot în jurul nostru, n-aveam cum să nu cred şi asta.”

Iar dacă vă știți cu sânge rece, nu ratați romanul grafic realizat după „Vrăjitoarele”, ilustrat de artista franceză Pénélope Bagieu. O să vă dea senzații tari, nu glumă!

Bonus: invitați-surpriză

Pentru un autor cu un puternic simț al realității (știți doar că a fost pilot de avion, că a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial și că a fost spion), nu ne putem imagina ca petrecerea lui aniversară să fie populată doar cu personaje imaginare (unele de-a dreptul fantastice). Nicidecum. Așa că sunt convinsă că invitații-surpriză, care-i vor sta de-o parte și de alta când va sufla în lumânări (cam multe, știu, o sută nouă!), vor fi: 

• Beatrix Potter, scriitoarea (și ilustratoarea, și cercetătoarea) britanică pe care o idolatriza în copilărie și pe care a întâlnit-o pe când avea șase ani chiar la ea acasă; autoarea celebrissimelor Aventuri ale lui Peter Iepurașul;
   

• David Walliams, scriitorul (și actorul, și omul de televiziune) britanic considerat, pe bună dreptate, „continuatorul lui Roald Dahl”, cel care reușește să îmbine într-o poveste bună același umor sănătos și aceeași emoție adâncă, exact cum face Dahl. Cum Roald Dahl nu și-a renegat niciodată influențele marilor scriitori pe care i-a citit cu aviditate în copilărie și după aceea, sunt sigură că i-ar fi făcut mare plăcere să-l întâlnească pe Walliams (mai ales în perioada lui fără barbă, căci știm cu toții ce părere proastă avea Dahl despre bărboși).

Lista neagră

Acum că am rezolvat cu invitații, să vedem cine s-ar afla pe lista neagră; sunt convinsă că unii vor încerca să se strecoare la marea petrecere, dar la fel de sigură sunt că Dahl va avea grijă să le deturneze orice tentativă de pătrundere prin efracție. Nu vă imaginați că va avea bodyguarzi la intrare! Poate mult mai mult de-atât!

1. Poate vă gândiți că domnişoara Trunchbull, directoarea şcolii la care învăța Matilda, e prima pe lista neinvitaților. Nicidecum! Prima-prima este doamna Gogoman, pentru că are două trăsături complet interdependente: este și foarte urâtă, și foarte rea. Doamna Gogoman nu s-a născut urâtă, defectul acesta nu e câtuși de puțin datorat naturii. Doamna Gogoman s-a urâțit de la an la an din cauza gândurilor sale rele, care au început să i se vadă și pe față. Și cu o așa persoană chiar n-are rost să-ți strici ziua de naștere. De domnul Gogoman nu știu ce să zic. Într-adevăr, Roald Dahl avea un dinte împotriva bărboșilor, mai ales a celor cu barba complet neîngrijită. Dar parcă domnul Gogoman are o mică scânteie de umanitate, ascunsă adânc în barba lui plină de bucăți de omletă, spanac, ketchup, ficat de pui tocat și „toate celelalte lucruri dezgustătoare pe care domnului Gogoman îi plăcea să le mănânce”. 
​
 

2. Abia a doua pe lista neagră este domnişoara Agatha Trunchbull și poate nu atât din cauza caracterului ei groaznic, cât de teama de a nu atenta la tortul sărbătoritului. Vă amintiți ce i-a făcut săracului Bruce Bogtrotter; și pentru ce? A luat și el, de poftă, o bucată din tortul de ciocolată pregătit pentru directoare. Iar pedeapsa a fost complet neașteptată:

„― Mănâncă! urlă ea, pleznindu-se peste coapsă cu cravașa. Mănâncă dacă-ți spun eu să mănânci! Ai vrut tort! Ai furat tort! Na, tort! Acum o să-l mănânci pe tot! Nu pleci de pe scena asta și nu e mișcă nimeni din sală până n-ai terminat de mâncat și ultima firimitură! Ai înțeles Bogtrotter? Înțelegi ce-ți spun?”

Chiar nu ți-ai dori așa ceva de ziua ta!

3. Nici enervanții de Augustus Gloop, Veruca Salt, Violet Beauregarde și Mike Teavee n-o să aibă ce căuta la petrecerea lui Roald Dahl. Am văzut cu toții cât de nesăbuiți au fost în fabrica de ciocolată a lui Willy Wonka, așa că mai bine ar sta la ei acasă.
 

4. Și dacă tot vorbim de ciocolată, pe aceeași listă neagră se vor afla și Arthur Slugworth, Felix Fickelgruber și Gerald Prodnose, cei trei maeștri ciocolatieri cu magazine în Galeriile Gourmet, unde visa tânărul Wonka să-și deschidă propriul magazin de praline și batoane (miraculoase) de ciocolată. Ca să nu mai spun de domnul Bleacher și doamne Scrubitt, proprietarii spălătoriei-casă de oaspeți unde aterizează Willy în prima noapte în oraș. Dacă ați citit romanul lui Sibéal Pounder, scris după scenariul semnat Simon Farnaby și Paul King pentru filmul omonim, Wonka, sigur știți la ce mă refer.

Cred că lista personajelor de neinvitat e lungă, dar mă opresc aici, invitându-vă și pe voi să o completați.

La fel cum vă puteți imagina ce alte personaje (sau persoane în carne și oase) ar putea participa la petrecerea aniversară a lui Roald Dahl, „unul dintre cei mai mari povestitori pentru copii ai secolului al XX-lea”, cum l-a numit The Independent.