Harry Potter Book Day. Dușmani teribili și cei mai buni prieteni

Dragi Potterheads din toate colțurile țării, a venit din nou ziua cea mare: Harry Potter Book Day este aici – ziua în care fanii celui mai iubit univers magic sărbătoresc împreună, recitesc volumele preferate și nu se opresc din mâncat drajeuri cu Toate Aromele și Broscuțe de Ciocolată. Dar e și ziua perfectă să intri în această lume fantastică dacă până acum nu ai avut curaj. Atenție însă, creează dependență mai ceva ca înghețata cu vanilie. 

Bloomsbury, editura britanică unde sunt publicate în original cărțile lui J.K. Rowling, a decis ca în 2025 Ziua Cărților Harry Potter să fie sărbătorită pe 9 octombrie. Tema propusă anul acesta este „prieteni și dușmani”, un subiect generos, pentru că știm cu toții că în seria Harry Potter se nasc prietenii solide, verificate și la bine, și la rău, dar și cele mai intense confruntări între inamici vechi sau noi.
 

În spiritul sărbătorii de astăzi vă invit să ne reamintim împreună (sau să descoperiți) șase scene epice din seria Harry Potter de J.K. Rowling, în care prietenia a fost salvatoare și în care dușmanii și-au arătat adevărata forță.  

Ca să lăsăm ce-i mai bun la final, vă propun să începem cu episoadele în care…

Dușmanii anunță marea confruntare

1. Dintre toate volumele seriei, al patrulea, Harry Potter și Pocalul de Foc, este preferatul meu (da, un pic și pentru că: Viktor Krum). Așa că nu-i de mirare că voi apela de două ori la el. Mai întâi ca să ne amintim de episodul absolut înfricoșător în care, la Campionatul Mondial de Quidditch, Mortivorii și-au făcut pentru prima dată simțită prezența cum se cuvine. Atmosfera de sărbătoare a fost imediat transformată în panică:

„Un grup de vrăjitori în formație compactă, înaintând cu baghetele îndreptate în sus, se deplasau încet pe suprafața câmpului. Harry se forță să-i vadă mai bine... Nu păreau să aibă fețe... Apoi își dădu seama că purtau măști și aveau capetele acoperite de glugi. Mult deasupra lor, mișcându-se prin aer odată cu ei, se vedeau patru siluete, zbătându-se în contorsiuni grotești. Păreau că vrăjitorii mascați de pe sol sunt păpușari, iar cei de deasupra lor – marionete acționate de sfori invizibile, care se ridicau în aer din vârful baghetelor. Două siluete erau extrem de mici.” 

Iar semnul apărut pe cer și-a atins clar scopul: dușmanii cei vechi erau cât se poate de aproape de Harry și ai lui. Dacă aveți la îndemână ediția ilustrată a volumului, o să vedeți aceste scene în toată groaznica lor forță.

2. Dușmanii încep să se înmulțească și să devină tot mai puternici pe măsură ce înaintăm în serie. Una dintre cele mai de temut inamice ale lui Harry Potter și ale prietenilor săi este Bellatrix Lestrange. În volumul al cincilea, Harry Potter și Ordinul Phoenix, răutatea ei capătă proporții inimaginabile. Stă mărturie scena care-i răpește lui Harry orice urmă de optimism și unul dintre cei mai importanți oameni din viața lui:

„Al doilea fascicul de lumină îl izbi însă drept în piept. Zâmbetul încă nu i se topise de pe chip, dar ochii i se măriră de surpriză. […] Căderea lui Sirius parcă dură o veșnicie. Trupul i se arcui grațios și căzu pe spate, prin vălul zdrențuit ce atârna din arcada de piatră. […] Harry auzi urletul triumfător al lui Bellatrix Lestrange, dar se gândi că asta nu însemna nimic… Sirius doar căzuse prin arcadă, avea să apară dintr-o clipită în alta.”

3. Știu că vă pun emoțiile la încercare, dar sper că mai aveți curaj și pentru următorul (și cel din urmă) inamic. Dacă suspansul ar avea o biografie, aceasta s-ar suprapune cu parcursul pe care J.K. Rowling i l-a trasat lui Snape. De la prima lui scenă și până la final, profesorul se joacă de-a binele și răul. Dar episodul din al șaselea volum, Harry Potter și Prințul Semisânge, în care îl atacă pe Dumbledore, îl așază definitiv (oare?) în lista celor mai mârșavi dușmani. Și de această dată, Harry a fost de față:

„― Avem o problemă, Snape, spuse voinicul Amycus, stând cu ochii pe Dumbledore și cu bagheta îndreptată spre el -, se pare că băiatul nu e în stare să...
Dar mai fu cineva care pronunță încet numele lui Snape. 
― Severus...
Sunetul îl sperie pe Harry mai tare decât tot ce se petrecuse în seara aceea. Pentru prima oară, Dumbledore implora. 
Snape nu zice nimic, dar înaintă și-l dădu cu brutalitate la o parte pe Malfoy. Cei trei Mortivori se retraseră fără să sufle o vorbă. Până și licantropul părea intimidat.
Snape se uită o clipă la Dumbledore iar pe chipul lui dur se putu citi repulsie și ură.
― Severus... te rog...”

Nu o să stric bunătate de scenă c-un spoiler. Vă las să aflați din volum ce-a urmat.

***

Cu siguranță știți care este cel mai puternic și mai de temut inamic al lui Harry Potter. Tot efortul mai „micilor” dușmani este îndreptat înspre îndeplinirea planului malefic început la nașterea lui Harry, iar treptatele nereușite duc spre marea confruntare din final. Rezultatul ei depinde însă de prietenii pe care puștiul cu cicatrice și ochelari rotunzi reușește să și-i facă și să-i țină alături și de maniera în care el se dovedește a fi un prieten bun. Așadar, dacă până acum am vorbit de dușmani, să ne reamintim de cele mai frumoase episoade cu…

Prieteni pe viață și pe moarte

1. Nu putem spune „prietenie” fără să ne vină în minte unul dintre cele mai iubite triouri din întreaga literatură: Harry-Hermione-Ron. Și fără să ne aducem aminte de scenele din Hogwarts Express în care cei trei s-au întâlnit pentru prima dată, în primul volum al seriei, Harry Potter și piatra filosofală. Pe Ron, Harry l-a văzut pe când încerca să-și dea seama cum să ajungă la peronul nouă și trei sferturi, însoțit fiind de mama lui, de trei frați mai mari și de sora mai mică. Primii care l-au recunoscut ca fiind chiar „Harry Potter” au fost gemenii Fred și George (și ei deveniți prieteni de nădejde). Ron a apărut abia când Harry și-a găsit loc într-un compartiment, iar primul lor dialog a fost cât se poate de prevestitor pentru tot ce a urmat:

„― Chiar ești Harry Potter? nu se mai putu abține Ron.
Harry a încuviințat din cap.
― M-am temut să nu fie una dintre glumele lui Fred și George, îl lămuri Ron. Și chiar ai... știi tu ce?
Arătă spre fruntea lui Harry.
Harry își dădu la o parte bretonul să-și arate cicatricea în formă de fulger. Ron se uită la ea cu ochii cât cepele.
― Deci ăsta-i locul unde Știm-Noi-Cine...
― Da, răspunse Harry, dar nu-mi amintesc nimic.
― Nimic-nimic? se agită Ron.
― Îmi amintesc o explozie de lumină verde, atâta tot.
― Ce tare! se minună Ron.”
 

Întâlnirea cu Hermione este mult mai intempestivă; și mult mai informată, cum era de așteptat:

„― A văzut cineva o broască? A pierdut-o Neville.
Vorbea pe un ton autoritar. Avea o claie de păr șaten, iar dinții din față îi erau cam mari.
― Deja i-am spus că nu i-am văzut broasca, o informă Ron, dar fata nu părea să asculte ce zice.
Se uita la bagheta lui.
― A, făceai o vrajă? Ia să vedem. […]
― Pe mine mă cheamă Ron Weasley, bâigui Ron.
― Harry Potter, se recomandă Harry.
― Chiar tu ești? spune Hermione. Știu totul despre tine, evident, mi-am luat câteva cărți de cultură generală ca lecturi suplimentare și te-am găsit în Istoria magiei moderne și în Momente majore din magia secolului al XX-lea.”

Episoadele în care cei trei puști fac cunoștință punctează câteva dintre trăsăturile lor definitorii, dar, dacă sunteți curioși să aflați mai multe dintre secretele lui Harry, Ron și Hermione, ghidurile Pocket Potters, proaspăt publicate la Editura Arthur, vă vor fi de mare folos.

2. Vă promiteam că ne vom întoarce la volumul al patrulea, Pocalul de Foc. Aici apare și una dintre cele mai emoționante scene în care prietenia se dovedește a fi chiar pe viață și pe moarte. În ultima probă a Trimagiciadei, Cedric Diggory e la un pas de a pune mâna pe trofeu. Harry vede asta. Și mai vede și o creatură uriașă care e gata să se izbească de Cedric. Competitorul ar fi astfel învins și Harry, deși rănit, ar avea timp să ajungă la cupă și să câștige turneul. Dar prietenia (deși bine mascată acum în ceva invidie și resentimente) iese la iveală: 

„― Cedric! urlă Harry din toți rărunchii. În stânga ta!
Cedric întoarse capul exact la timp să plonjeze pe lângă arătare, evitând astfel coliziunea cu ea, dar, în graba lui, se împiedică. Harry văzu cum lui Cedric îi zboară bagheta din mână tocmai când un păianjen imens intră pe culoar și începu să se apropie de el.”

Vă las să descoperiți singuri cum se continuă scena. 
 

3. Prietenia primește în Harry Potter și Talismanele Morții, cel de-al șaptelea volum, sacrificiul suprem. Eroul este de data aceasta Dobby, elful pe care Harry îl eliberase cu ceva timp în urmă. Captivi în beciul familiei Malfoy, Harry și prietenii lui au parte de-o surpriză de proporții; când nici nu se mai așteptau, în vâltoarea confruntării cu maleficii Mortivori, Dobby își face apariția ca să-i salveze:

„― Dobby nu are niciun stăpân! chirăi elful. Dobby este un elf liber și Dobby a venit să îi salveze pe Harry Potter și prietenii lui!
Harry nu mai știa de el din pricina durerii din frunte. Înțelesese vag că mai aveau doar câteva clipe, câteva biete secunde până ce Voldemort urma să ajungă la ei. 
―  Ron, prinde-aici! strigă el, aruncându-i lui Ron una dintre baghete. Și SĂ MERGEM!
Apoi Harry se aplecă și îl scoase de sub candelabru pe Griphook, care gemea. Aburcându-și pe umăr goblinul, care nu lăsa din mână sabia nicidecum, Harry îl prinse de mână pe Dobby și se roti, Dezaparetându-se.”

Baghete, trofee blestemate, elfi, goblini și alte creaturi și puteri magice – toate populează universul Harry Potter. Dar și cei mai teribili dușmani și cei mai buni prieteni. Să sărbătorim așadar împreună această zi specială! 

Happy Harry Potter Book Day, Potterheads!