Cronicile oraşelor flămânde #1. Mașinării infernale

UNELE CICATRICE NU DISPAR

Este o lume în care orașele mai puternice le înghit pe cele mai slabe.

Într-un viitor postapocaliptic, lumea este un teren de vânătoare pe care orașele - mașinării infernale pe roți - își dispută supremația, înghițindu-se unele pe altele. În Londra mecanizată din care n-a ieșit niciodată, Ucenicul Istoric Tom visează să devină un erou, însă adânc în pântecele metropolei sale, Hester Sahw face prima mișcare într-o luptă pe viață și pe moarte. Deși nu vrea decât să se răzbune, ea înțelege că, de fapt, și-a asumat o responsabilitate mai mare și descoperă că dragostea și aventura pot fi la îndemâna oricui. Trebuie doar să învețe să aibă încredere în oameni.

Tu nu ești un erou, iar eu nu sunt frumoasă, zise fata, și probabil că nu vom trăi fericiți până la adânci bătrânețe. Dar suntem în viață și suntem împreună, și vom fi bine.

Citește un fragment în avanpremieră pe blogul Pălărisme.

În cvartetul care începe cu Mașinării infernale, Philip Reeve construiește din nou lumea întreagă pentru că ne propune un nou fel de a locui: cum vi s-ar părea ca fiecare oraș să fie, de fapt, o imensă, foarte complexă, „mașinărie” migratoare? Continuarea, pe blog. 

Mașinării infernale are la bază un concept briliant: conceptul darwinist al luptei individuale pentru supraviețuire a fost transferat asupra orașelor. Recenzia completă, pe blog.

Din Cronicile orașelor flămânde, a mai apărut:

Aurul prădătorului