Un urs polar urcă într-o noapte în camera lui Tilly.

Dar Tilly nu se sperie niciun pic – îl lasă să doarmă în patul ei, iar blana lui e caldă și pufoasă.
Ursul îi dă mult de furcă lui Tilly – nu-i ușor să-i faci duș unui ditamai ursul polar și nici să faci mereu curat după el. Fetița îl mai ceartă uneori, dar îl iartă mereu, pentru că ursul e prietenul ei cel mai bun și alături de el nu se teme de nimic.

De același autor: Omul de zăpadă

„Când ești prieten cu cineva, îi ierți micile neajunsuri, cum ar fi să te ude din cap până-n picioare când iese din cadă sau să se ascundă în dormitorul părinților, unde n-are voie să intre. E complicat să conviețuiești în aceeași casă cu un urs, dar Tilly a învățat că dacă vrea ca prietenia lor să dureze trebuie să-l lase pe urs să fie el însuși.”

Citește articolul despre prietenie pe blogul Grafic. 

„Tilly se pomenește la un moment dat în cameră cu un urs polar aproape uriaș. Zic „aproape” pentru că până la urmă reușește să-l înghesuie în pat și să se facă apoi colăcel lângă el. După care-i dă pâine cu unt, îl spală cu săpun cu miros de piersică, și strânge după el. Dar până la un punct, că și răbdarea lui Tilly are o limită. Noroc că n-o lasă inima să fie prea mult supărată și devin iar cei mai buni prieteni. Ah, și să nu uit. Replica mea preferată: „Tu n-ai blană, tati. Dar eşti destul de drăguţ. Tot îmi mai place un pic și de tine.”

Citește continuarea articolului pe blogul Arthur.