O speranță mai mare

ILSE AICHINGER (1921–2016) este o prozatoare și poetă austriacă. Mama ei, evreică, este doctoriță, iar tatăl, german catolic, e profesor; el îmbracă uniforma nazistă. Ilse crește, după divorțul părinților din 1926, împreună cu mama și sora ei geamănă, Helga, la bunică.

Istoria prinde în capcană familia Aichinger începând cu 1938: mama își pierde locul de muncă, aproape toate rudele ei sunt exterminate. Fiind evreică, Ilse nu‑și poate continua studiile și e încorporată cu forța în armată. Helga reușește să fugă în Anglia.

La sfârșitul războiului, Ilse începe studiile de medicină, scriind totodată Das Vierte Tor (A patra poartă) în 1945. E primul text publicat în Austria despre lagărele de concentrare. În 1946 face senzație cu eseul Aufruf zum Mißtrauen (Apel la îndoială): „Trebuie să ne îndoim de propria sinceritate.“ În 1947 abandonează studiile de medicină spre a se consacra vocației de scriitoare și a‑și termina primul roman, Die größere Hoffnung (O speranță mai mare). În el, continuă să revină asupra anilor sumbri trăiți la Viena în război.

Aichinger rupe cu scrisul de romane și devine redactor la o editură. Din 1951 frecventează Grupul 47, anul următor primește un premiu pentru Spiegelgeschichte (Povestire în oglindă). Începe să scrie piese radiofonice. Anii următori, textele ei se îndepărtează de descrierea unei realități, propunând în schimb incursiuni în imaginarul uman, sub influența suprarealismului. Către 1976, schimbă iar tematica punând sub semnul întrebării limba germană.

Operele lui Aichinger includ Rede unter dem Galgen (1951; Discurs sub spânzurătoare); Knöpfe (1953; Nasturi), o piesă radiofonică în care muncitorii dintr‑o fabrică de nasturi se transformă lent în produsele pe care le fabrică; Plätze und Straßen (1954; Piețe și străzi), o serie de meditații asupra unor locuri din Viena; Zu keiner Stunde (1957; Nicicând), o culegere de scene și dialoguri suprarealiste; volumul de povestiri scurte Schlechte Wörter (1976; Cuvinte nepotrivite), în care limbajul este văzut uneori drept o barieră în calea comunicării.