Arici și baloanele

Ți-ai dorit vreodată un lucru foarte tare? Atât de tare încât să-ți iei inima în dinți și să fii în stare de orice pe a-l obține? Atunci o să-l înțelegi perfect pe Arici, care e fascinat de frumusețea baloanelor. Micul țepos are un ghimpe în inimă: de când se știe își dorește să aibă multe, multe baloane și să le umfle el singur. Dar fiecare întâlnire cu baloanele umflate s-a încheiat tragic cât ai zice „Poc!”. După ani de studii și cercetări, Arici pleacă până hăt, în Peru, în căutarea Uzinei de Baloane Sfântul Gonflabil, Oxapampa, unde-și va îndeplini, în sfârșit, marele vis.

Arici a mers prin junglă multe zile și multe nopți în direcția opusă, gândindu-se de multe ori dacă nu cumva ar fi fost mai bine să se întoarcă. Dar cum n-a mai știut dacă, schimbând direcția, ar fi trebuit să o mai schimbe o dată după aceea, și cum toate calculele în privința asta păreau să se prelungească la infinit și să-i obosească mintea, a hotărât să meargă totuși înainte.

De ce să o citești:

• Descoperi un erou neîndemânatic pe care o să-l iubești

• Pentru ilustrațiile prietenoase

• O carte din care înțelegem de ce drumul e mai important decât destinația

„Arici e un erou care pornește, cu încredere și candoare, la un drum lung la finalul căruia va găsi, speră el, împlinirea. Deși constituția cu care l-a înzestrat natura pare să fie potrivnică visului său doldora de baloane colorate, Arici simte că merită să lupte. Cum să iubești ceva atât de mult, dar să nu-ți fie destinat? Unele lucruri efectiv nu țin de alegere, ci sunt singura variantă posibilă.

Oarecum neîndemânatic și de o duioșie dezarmantă, Arici își asumă lupta și pornește într-o călătorie inițiatică în urma căreia înțelegem de ce drumul e mai important decât destinația și că niciun vis nu e în van atunci când credem în el cu toată ființa, orice s-ar afla la capătul împlinirii lui.” Alina Ioan

DAVID GRUEV (n. 1987) este un inginer de șotron, are un picior mai mare decât celălalt, dar numai când aleargă. În rest, are picioare cât se poate de normale, drepte și o imaginație nesfârșită, care – când îți apropii urechea de tâmpla lui –, se aude tic-tac, tic-tac, ca un ceas, nedumerind pe toată lumea.