Volumul face parte dintr-o serie de cărți care le prezintă adolescenților și tinerilor de azi, într-o manieră riguroasă dar accesibilă, subiecte esențiale pentru înțelegerea lumii în care trăiesc. Seria este coordonată de Liviu Papadima și Roxana Jeler.

Vă gândiți la istorie ca la o înșiruire de date și de evenimente majore, presărată de figuri mitice?

Credeți că tot ce este scris în cărțile de istorie este adevărat fără urmă de îndoială?

Vi se pare că istoricul știe exact cum s-au petrecut lucrurile, care sunt cele două-trei cauze ale unui eveniment?

Vă pasionează mai mult prezentul decât trecutul?

Atunci lectura cărții lui Cătălin Pavel este cum nu se poate mai nimerită, pentru că ea va răsturna și va nuanța considerabil tot ce știați despre această știință (surse, gândire critică, timp, cauzalitate, progres, adevăr, patrimoniu etc.), conferind istoriei un suflu nou, proaspăt și cool.

Opinii editoriale

„Un anti-manual, ne spune Cătălin Pavel, e o carte pe care nu trebuie să o înveți; o carte, aș adăuga eu, care te învață ea pe tine, fără să bagi măcar de seamă. E traversată alene de un elefant. Nu e cazul să se grăbească, pentru că pahidermul nostru are cale lungă de străbătut: de la califul Harun al-Rașid, din Bagdad, până la împăratul Carol cel Mare, în Aachen. Îi trebuie cam un an ca să ajungă la destinatar. Are însă de parcurs o distanță temporală mult mai mare, de peste 12 secole, până la voi, cei care vă pregătiți să-l întâmpinați în această carte. Dar aici nu veți citi istoria unui elefant. Este, mai degrabă, o istorie a istoriei – o poveste despre ce înseamnă această disciplină pentru oamenii zilelor noastre. Cu greu o veți putea lăsa din mână, pentru că anti-manualul lui Cătălin Pavel este, în fond, ce ar trebui să fie orice manual: o lectură revelatoare și palpitantă, de un umor savuros.” Liviu Papadima

 

Cuvântul autorului

„Un anti-manual nu trebuie învățat. Dacă e citit, ajunge. E o carte imperfectă, cu care să te ciondănești. O carte personală. Cu dubii. Cu interpretări, nu cu descrieri. Căreia i se permite să glumească. Și cum tot ce este împotriva a ceva există numai împreună cu acel ceva, anti-manualul este cel mai folositor abia împreună cu manualul. 

Suntem ființe temporale, și totuși de relația noastră cu timpul nu se ocupă nimeni cum ar trebui. Civilizația noastră, menită să rezolve toate problemele, pare doar să agraveze această problemă specifică. Ei bine, de relația noastră cu timpul se ocupă tocmai istoria. Subiectul acestei cărți nu este o perioadă istorică anume, ci însăși disciplina numită istorie. Este o carte despre rotițele dințate din gândirea unui istoric – cum își reprezintă el istoria și ce i se poate părea interesant din toată harababura trecutului. Am renunțat la discursul didactic – pe care îl păstrez pentru mesele în familie – și am scris un fel de dialoguri amicale despre istorie. Mă rog, ele vor deveni dialoguri abia când le veți citi. Eu le-am scris ca și cum fragmentele astea de întrebări și răspunsuri vor fi completate de fragmentele de răspunsuri și întrebări care vin de la voi. Pentru că studiul istoriei se va dovedi, mai devreme sau mai târziu, salvator existențial.” Cătălin Pavel

 

CUPRINS 

1. INTRODUCERE. Viața sau biografia?

2. AȘA, ȘI? CE ESTE? ISTORIA, MĂ REFER.

3. SURSELE. Nero și Aaron. Messi. Usturoi.

4. GÂNDIRE CRITICĂ. Mai mult sau mai puțin clăpăugă

5. TIMP. Ghilotina, Moromeții și hadronii

6. CAUZALITATE. Zaruri și alegeri

7. PROGRES. De la bicicletă la elefant

8. ADEVĂR. Domnișoarele din Avignon și elefanții din Aachen

9. ȘTIINȚĂ. Experimente, legi, melancolie

10. MULTIDISCIPLINARITATE. Și alte rubedenii din familia Addams a științei

11. ARHEOLOGIE. Rezerva strategică de istorie

12. PATRIMONIU. Minotauri cu cercei și bombardiere cu brățări

13. DE CE STUDIEM ISTORIA? Orchestra explicată pe înțelesul tinerilor

  

Teme abordate: ce este istoria, surse istorice, subiectivitatea istoricului, gândire critică, timpul în istorie, cauzalitatea în istorie, progres, adevărul istoric, istoria ca știință, multidisciplinaritate, arheologie, patrimoniu, scopul studierii istoriei. 

 

„Oana Purice: Capitolele cărții conțin părți din povestea elefantului Abul Abaz, primit în dar de Carol cel Mare de la califul Harun al-Rașid în anul 802. De ce ai ales acest eveniment să fie firul roșu al volumului? 

Cătălin Pavel: Capitolele sînt dedicate, fiecare, unei teme esențiale a istoriei (surse, gîndire critică, cauzalitate, obiectivitate, progres etc). Spun acolo ce am înțeles și ce n-am înțeles despre fiecare din ele. Spun poveștile care mi se par nimerite, de acum 20 de ani sau de acum 200 sau 20.000 de ani. Dar am vrut într-adevăr să existe și un episod istoric recurent care e discutat pe scurt în fiecare capitol, din perspectiva temei capitolului. Acest episod trebuia să fie suficient de grăsuț interpretativ, cît să pot exemplifica multe probleme pe baza lui și suficient de anti-eroic în sens larg, adică aparținînd istoriei tradițional considerate mici. Mai ales trebuia să nu țină de antichitate (specializarea mea), ca nu cumva să pară că această carte ar fi dedicată grecilor, romanilor, arheologiei. Nu – este o carte care, în patru ore, pune pe căprării ideile majore care țin de studiul istoriei.”

(Citiți aici continuarea interviului pe care Oana Purice i l-a luat lui Cătălin Pavel pentru Book Industry.)

„Cartea oferă o adevărată bucurie prin maniera în care este povestită. Pentru că, înainte de a fi istoric și arheolog, Cătălin Pavel este scriitor. Adică, un foarte bun povestitor. În introducerea în care-i menționează pe Iggy Pop, pe muzicianul Goran Bregović, dar și pe regizorul Emir Kusturica și cancelarul Otto von Bismarck, asupra căruia voi reveni, își mărturisește (încă o dată) vechea sa pasiune pentru literatură.” (Citiți aici continuarea cronicii scrise de Oana Purice pe blogul Editurii Art.)