Curaj și maturitate ● Final răvășitor

Jeremiah este în clasa a zecea și se simte bine în pielea lui – atât timp cât se află în cartierul din Brooklyn unde a crescut, alături de gașca lui cu care joacă baschet. Părinții săi – un vestit regizor de film și o scriitoare la fel de renumită – decid însă să-l transfere la o școală mai bine cotată din Manhattan, nu tocmai locul unde fiul lor ar vrea să se afle. Însă în prima săptămână de școală o întâlnește pe Ellie și într-o clipă cei doi știu că ar vrea să se cunoască. Jeremiah e afro-american, iar Ellie e evreică. Lumile lor sunt foarte diferite, dar pentru ei nu contează. Alături de Jeremiah, Ellie devine tot mai conștientă de existența rasismului și a prejudecăților rasiale, care îi iau cu asalt la tot pasul, dar împreună înfruntă totul cu o remarcabilă maturitate.

Cinci citate:

Când eşti copil şi mama ta pleacă, ceva dinăuntrul tău se umple cu absenţa ei. Nu ştiu cum să explic. O perioadă lungă, în mine a existat un loc unde ar fi trebuit să fie dragostea pentru Marion, dar nu era.

Îşi dorea ca bunica să mai fi fost în viaţă ca să‑i poată spune că nu era un lucru rău. Că nu poţi deveni prea negru. Şi‑a adus aminte de momentul în care tatăl lui îl dusese să vadă un film despre Black Panthers – toate acele coafuri Afro şi pumni ridicaţi în aer. Jeremiah a surâs. Îşi dorea ca bunica să‑i fi putut auzi când strigau „Negru e frumos“. Dar nu‑i putuse auzi. Şi crezuse în ce spusese atunci – că o persoană poate deveni prea neagră. Aşa cum tatăl lui credea de fiecare dată când spunea: „Miah, eşti negru. Eşti un luptător.“ Dar care era lupta? se tot întreba el. Unde era războiul?

Fiecare zi părea să treacă în ritm de melc şi s‑o aducă după ea pe următoarea şi tot aşa şi în unele nopţi nici nu puteam dormi de emoţia venirii unei noi zile – şi a unei noi ocazii de a‑l vedea pe Jeremiah. Poate că asta însemna dragostea.

Era ciudat felul în care elevii păreau să‑şi ferească privirea când el şi Ellie se ţineau de mână pe scările şcolii. Când el o ţinea pe după gât pe Ellie în timp ce mergeau pe coridoare. Îşi fereau privirea când se sărutau lângă sălile lor de clasă.

Se întreba unde dispar lucrurile de genul acesta, unde dispărea iubirea, cum un om putea iubi un alt om într‑o zi şi – bum! – a doua zi să iubească pe altcineva.

Opinii despre carte:

„Woodson tratează subiectele delicate, explozive chiar, cu o excepțională claritate, siguranță și profunzime. În această poveste contemporană despre iubirea interrasială, autoarea intră fără efort în pielea personajelor principale. Ambele voci descriu cu realism momentul în care cei doi se îndrăgostesc și modul în care își câștigă reciproc încrederea. Intensitatea emoțiilor lor va face ca inimile cititorilor să pulseze și apoi să simtă suferința, pe măsură ce devine tot mai evident că dragostea «perfectă» dintre Ellie și Jeremiah există într-o societate profund viciată.“ Publishers Weekly

„O poveste în care Woodson sondează viața personală și realitatea socială cu aceeași acuitate ca în toate romanele sale.“ Kirkus Reviews

Vezi pe blog 6 sfaturi ca să citești mai mult.