Urmând îndeaproape textele cronicarilor, Mihail Drumeș rescrie momentele de început ale statelor medievale româneșt: aflăm povestea lui Dragoș și a lui Bogdan, domni ai Moldovei, dar și a lui Basarab I, considerat întemeietor al Țării Românești.

„Bătrânul Dragoș, fără a se opri din mersu-i furios, ciocănind lespezile cu pasu-i greu, clătină capul și zise batjocoritor, parcă mai mult pentru sine:

- Regele nu trimite pe ceilalți voievozi la trecători, pentru că ei sunt mai pricepuți la jocurile dragostei, la chefuri, danțuri și la ploconeli decât la călărie și la mânuirea paloșului. Pentru asemenea treburi aspre suntem buni numai noi, olahii, românii, valahii, după priceperea dobândită din străbuni și după obișnuitele noastre încăierări cu urșii...”

Scrisă într‑un limbaj universal, Povestea neamului românesc se află la granița dintre beletristică și literatură de popularizare – informația istorică este împletită cu ficțiunea, făcând‑o atrăgătoare și ușor de accesat.

Câteva citate interesante:

„E mai greu să păstrezi decât să agonisești – căci agoniseala poate veni și cu noroc, dar păstrarea se face numai cu chibzuială, hărnicie și vitejie.“

„Teama de Baiazid pierise de mult. Când află că turcii trecură Dunărea și luară Nicopolul cel Mic, după ce‑l loviră trei zile, domnul Țării Românești trimise călăreți în toate unghiurile să se adune pâlcurile de oșteni, înarmați și cu merinde.“

„Nouă ani trecură de la înfrângerea cavalerilor teutoni, în muntele Tannenberg, de către călăreții moldoveni și pedestrașii poloni. Alexandru Vodă, înscăunat domn al Moldovei din aprilie 1400, pe care norodul încă din viață începuse a‑l numi cel Bun pentru neobișnuita lui milă față de nevoiași și de îngăduință față de cei de altă lege, primi din partea lui Vladislav Jagello o carte cu peceți în care‑i istorisea pe latinește cum fuseseră înfrânți vrăjmașii.“

Prezenta ediție reproduce volumele I și II publicate de Editura Didactică și Pedagogică în 1978 și 1979.