O singurătate prea zgomotoasă

Înaintez, mă opresc în dreptul lui și zic: „Bună ziua, domnule Hrabal, cum vă simțiți la o sută de ani?“ „Prind puteri, zice, îmi recapăt încrederea. Primii o sută de ani sunt cei mai grei, că după aia... Și încă ceva, dacă tot ești tânăr și te mănâncă să scrii, spune-le asta scriitorilor, din partea mea: așa vă trebuie dacă n-ați putut să stați pe curu' vostru.“„Bine, zic, dar cititorilor ce să le spun?“ „Cu cititorii eu nu mai am nicio treabă“, mi-a mai zis și s-a uitat în jos, poate la petele de pe fața de masă, poate la cizmele de cauciuc cu care era încălțat, poate la porumbeii care-l așteptau cuminți sub masă. - Marin Mălaicu-Hondrari

Lumea avea nevoie de o carte despre dragostea pentru cărți și cu siguranță o astfel de carte trebuia scrisă de Hrabal. Dinaintea cui altcuiva știau cuvintele să se împletească mai frumos dacă nu a bătrânului căruia îi plăcea atât de mult să hrănească porumbeii? (Beatrice Feleagă, redactor Editura ART)

Citește pe blog și alte cărți recomandate de Beatrice Feleagă.

Vezi aici care sunt și celelalte recomandări ale redacției ART.

Citește și alte cărți recomandate de Andrei Măceșanu.