Cine zice că micuților nu le place școala? Nicolas și prietenii lui nu se distrează nicăieri mai bine ca acolo. Păi unde ar stârni atâta admirație și invidie costumațiile lui Gil? Și cine ar mai sta drepți la auzul fluierului de polițist al lui Rufus? Și Eusebiu, care e cel mai forțos dintre toți, pe cine ar putea el să mai pocnească în nas? Iar Nicolas se distrează așa de tare, că uite ce spune: "Când o să mă fac mare, o să-mi cumpăr o clasă numai și numai ca să mă joc în ea."

Nicolas se răfuiește adesea cu prietenii lui, dar până la urmă, orice s-ar spune, gândesc la fel, așadar se înțeleg. Ce îl uimește însă pe micuțul Nicolas e cum de cei mari nu reușesc să înțeleagă niciodată nimic.

Rufus s-a supărat că i-a căzut fluierul în iarbă şi l-a pierdut, iar eu plângeam şi-i spuneam întruna lui Eusebiu că suntem pe teritoriul meu, la mine acasă, şi că nu vreau să-l mai văd în faţa ochilor. Ce să mai, ţipam cu toţii şi ne distram pe cinste. Era grozav, tare de tot!

De ce să o citești:

• O carte clasică a literaturii universale, scrisă de unul dintre cei mai importanți scenariști de benzi desenate

• Pentru că este precursorul european al celebrei serii Jurnalul unui puști

• Pentru ilustrațiile pline de dinamism ale celebrului Sempé

René Goscinny (1926 – 1977) a fost scriitor și scenarist de bandă desenată francez, cunoscut la nivel internațional pentru celebra serie Asterix, creată împreună cu Albert Uderzo, și pentru contribuțiile la seria Lucky Luke, bandă desenată creată de Morris. Goscinny este și autorul seriei de cărți pentru copii Micuțul Nicolas.