Cartea, mult mai mult decât un simplu jurnal, este un monolog atipic, teatral, scris pe mai multe voci şi în mai multe stiluri. Este momentul naşterii unui scriitor, cum suntem avertizaţi pe ultima copertă. Cu temele sale obsedante, cu rănile expuse, cu ironie, umor nebun, duritate şi delicateţe laolaltă. (Veronica D. Niculescu)

Într-un interviu pentru revista Kontinent, Venedikt Erofeev declara că a început să scrie cu adevărat din anul 1956, la sfârşitul primului an de facultate la Universitatea de Stat din Moscova. Cu toate acestea, cele cinci caiete care alcătuiesc Jurnalul unui psihopat, acoperind perioada dintre 14 octombrie 1956 şi 16 noiembrie 1957, sunt încredinţate celui mai bun prieten cu rugămintea de a nu fi publicate decât după moartea sa. Bântuit de temele obsesive ale postmodernismului - violenţă, sex, absurd, rău şi moarte - Jurnalul lui Erofeev aşează în rama ficţiunii trimiterile la persoanele şi evenimentele reale, adresându-le cititorilor o provocare etică şi estetică. Într-un joc permanent de intertextualitate şi textualism, monologul polifonic antrenează o varietate de stiluri şi de citate care par să spună că lumea este teatru, iar omul, un actor pe scenă. Dincolo însă de aura intens teatrală, Jurnalul uni psihopat ne face martorii unui moment fascinant: naşterea unui scriitor.

Citiţi un fragment din Jurnal pe blogul traducătorului Mihail Vakulovski. Află mai multe despre carte de pe Bookaholic.