Gesturile fundamentale ale criticii

Critica [lui Starobinski] este adusă în vecinătatea unei morfologii a creaţiei şi a unei antropologii a culturii. Această situare [...] îi permite să depăşească tentativele cele mai divergente sau pe cele mai aberante, să-şi multiplice punctele de vedere asupra operei ce urmează a fi interpretată, rămânând disponibil, nelăsându-se nicio clipă închis într-un cod sau într-un sistem, necedând niciodată la ceea ce el însuşi numeşte „terorismul metodologic“.

Marcel Raymond

Starobinski a anticipat centrele viitoare de interes ale metodelor moderne: arheologia ştiinţei, critica ideologiilor, psihoistoria, istoria stilurilor de viaţă, istoria conceptelor, semantica istorică şi chiar semiotica.

Hans Robert Jauss

Jean Starobinski este cel mai mare umanist pe care, la ora actuală, îl pot oferi lumii Elveţia şi Europa. Este, de asemenea, şi cel mai longeviv. Medic psihiatru, savant, scriitor, critic şi istoric literar, filosof, comparatist „generalist“, exeget al confluenţelor şi al interferenţelor mereu născânde pe terenurile nerevendicate ale interdisciplinarităţii, opera sa ilustrează gândirea, voinţa şi cuprinderea unui spirit enciclopedic.

Angela Martin

Sunt fericit să văd, în fine, această carte tipărită după mulţi ani de aşteptare... Apariţia ei marchează încă un pas în cunoaşterea mai largă, dincolo de cercurile selecte ale specialiştilor, a unei opere majore, cardinale pentru spiritul epocii noastre, aparţinând celui ce poate fi considerat, fără nicio îndoială, cel mai mare critic al literaturii şi al culturii europene postbelice.

Mircea Martin