Departe de Chicago

 Finalistă la National Book Award 

 ALA Notable Book

 ALA Best Book for Young Adults

Orice activități ai avea cu bunica ta, stai numai să o cunoști pe doamna Dowdel, bunica lui Mary Alice și a lui Joe. E curajoasă, e mereu de partea dreptății și luptă pentru prietenii ei. Îi duce pe copii într-o mulțime de misiuni pentru a-i ajuta pe cei în nevoie. E adevărat că între timp mai fură bărci, șantajează un șerif și își pune nepoții să se deghizeze în fantome ca să sperie niște orășeni înguști la minte. E plină de viață și face ca orice vacanță petrecută departe de Chicago să fie de neuitat.

„Parte vodevil, parte relatare laconică, povestirile lui Peck, cu șarlatanii impresionante și intrigi viclene, te fac să râzi în hohote la farsele bunicii și să chicotești la răsturnările de situație.“ Booklist

„Bunica Dowdel întruchipează nu numai inima unui mic oraș, ci și caracterul unei ere apuse... O carte remarcabilă și frumoasă.“ Kirkus Reviews

„Fiecare povestire e o capodoperă narativă.“ The Horn Book

Citește o prezentare a cărții pe blog.

Câteva citate interesante:

„Întotdeauna în august petreceam o săptămână cu bunica. Pe-atunci eram Joey, nu Joe: Joey Dowdel, iar sora mea era Mary Alice. La primele vizite eram doar niște prichindei, așa că greu vedeam orașul, din cauza bunicii. Ea era atât de mare, iar orașul era atât de mic. Era și bătrână, sau cel puțin așa credeam noi – bătrână ca dealurile. Și zdravănă? Era la fel de zdravănă ca o cizmă veche, sau cel puțin așa ni se părea nouă. Pe măsură ce treceau anii, totuși, Mary Alice și cu mine creșteam, și cu toate că bunica nu se schimba deloc, parcă vedeam în fiecare vară altă femeie.“

„— Ia uite, au venit nepoții mei, a arătat ea spre noi cu o lopățică de lemn. Sunt din Chicago. Acolo, bandele conduc orașul, i-a spus ea băiatului. Nepotul meu e și el într-o bandă, n-ai vrea să te pui cu el. E mai afurisit decât arată.

Am rămas țintuit în ușă, cu ochii mari și scund. Bunica îi spunea unui băiat de două ori cât mine că eu – Joey Dowdel – eram un tip dur din Chicago. M-ar fi putut mânca la prânz.“

„Trebuia să o studiezi din greu ca să-i ghicești vreo expresie, dar asta de-acum era una pe care ajunsesem s-o cunosc. Părea destul de mulțumită de felul cum se petrecuseră lucrurile. Reinstaurase legea și ordinea în orașul despre care pretindea că nu dă pe el nici măcar o ceapă degerată.“

„— Nu există probleme personale în orașul ăsta, Merle, a zis bunica. Problemele personale ale tuturor sunt proprietate publică.“