Când mi se vorbea despre orizontul retras, despre Magi care ştiau să-ţi înlăture orizontul şi nimic altceva decât orizontul, lăsând restul la vedere, îmi închipuiam c-o fi vreo expresie verbală, o glumă care se face doar în vorbire.
Într-o zi, cu mine de faţă, un Mag a înlăturat orizontul de jur-împrejurul meu. Magnetism, sugestie sau oricare ar fi fost cauza, brusca sustragere a orizontului (eram la ţărmul mării, unde cu o clipă mai devreme îi puteam zări nesfârşita întindere şi nisipurile plajei) mi-a provocat o spaimă atât de cumplită încât n-am îndrăznit să mai fac un pas.
I-am spus îndată că m-a convins, că e aşa cum zice el. A fost o senzaţie cu neputinţă de îndurat. Nici azi n-am curajul să mi-o aduc aminte.

Citeşte recenzia cărţii în Dilemateca şi un poem din volum în Dilema Veche.

Citeşte un fragment din carte pe LiterNet.

Aflaţi mai multe despre carte din revista Tango.

Citiţi mai multe despre carte pe Bookblog.

Aflaţi mai multe despre carte din Formula As.