Vă spuneam acum puțin timp că unele cărți au atât de multă încredere în cititorii lor, încât renunță la propriile cuvinte, lăsându-și doar ilustrațiile să ne pună în funcțiune imaginația. Așa este cazul Omului de zăpadă al lui Raymond Briggs, o carte fără cuvinte, dar cu un farmec care a cucerit generații întregi. Și care a dat naștere altor povești, printre cele mai celebre fiind cea semnată de Michael Morpurgo. Numind-o chiar așa, Omul de zăpadă, Morpurgo a scris propria interpretare a desenelor lui Briggs, iar ilustrațiile lui Robin Shaw completează aventurile micuțului James și ale omului său de zăpadă.

Înainte de toate, trebuie să știți că James iubea cel mai mult pe lumea asta „să gândească și să viseze”. Locuia împreună cu mama și tatăl său la o fermă, destul de departe de oraș, și era înconjurat de tot ce avea natura mai frumos de oferit: lanuri, păduri, animale domestice și sălbatice și, cel mai important, zăpadă din belșug atunci când era vremea ei. Ah, și-n iarna asta mai iubea ceva până-n vârful degetelor: pe uriașul construit din prima zăpadă (chiar mai mult decât pe ciobănescul Bertie și un pic mai tare decât pe bicicleta cea verde aprins, cu cauciucuri late, pe care spera c-o va primi de la Moș Crăciun).

Ca-n fiecare an, bunica lui James venise la ei să petreacă Crăciunul. Deși era de treabă, nimic de zis, bunica avea ciudățeniile ei: nu suporta ciripitul păsărilor dimineața, mirosul de vacă sau porc și nici verdeața. Cu o singur excepție: varza de Bruxelles. Pe care James o ura cu toată puterea. Noroc că unor ghemotoace nesuferite care trebuiau să ajungă pe masa festivă le-a găsit o întrebuințare mult mai bună: nasturi pentru omul de zăpadă. Care completau ținuta: pălăria veche a tatălui, fularul verde, ochi din cărbune și nasul din... Ei, doar nu credeți că vă zic ce-i pusese în loc de nas. Unde mai e misterul?

După ce toate pregătirile de Crăciun se terminaseră, James fu trimis la culcare, pentru a-i putea da Moșului răgazul să-i aducă darurile. Somnul îl furase, dar pe la miezul nopții se trezi și avu parte de cea mai tare surpriză: omul de zăpadă prinse viață și-l chema afară. În halat și papuci, James intrase în aventura vieții sale. Îi făcu uriașului cel alb un tur al casei și al fermei, după care fu rândul omului de zăpadă să-l plimbe. Așa îi cunoscu James pe ceilalți oameni de zăpadă și ajunse chiar la Polul Nord, în toiul unei petreceri organizate de însuși Moș Crăciun. Ah, și partea cea mai faină: o mai știți pe bunica iubitoare de varză de Bruxelles? Până și ea s-a bucurat de puterile magice ale nemaipomenitului om de zăpadă. Și doar nu credeați că ăsta a fost singurul miracol al nopții de Ajun. Băiețelul reuși să scape de-un beteșug care-i cam făcuse zile fripte la școală.

În final veți întreba dacă James a primit sau nu mountain bike-ul ăla verde. Va trebui să aflați pe cont propriu! Și nu ratați nici ghidul de construire și decorare a omului de zăpadă perfect și nici scurtele prezentări ale tradițiilor de Crăciun din diferite colțuri ale lumii! Știați, de exemplu, că prepararea delicatesei de Crăciun din Groenlanda durează șapte luni?

Un articol de Oana Purice, Book Industry

Omul de zăpadă: O poveste inspirată de cartea lui Raymond Briggs de Michael Morpurgo

Ilustrații de Robin Shaw

Traducere de Alexandru Macovei

Editura Arthur