5 idei ca să nu te plictisești în vacanța de vară – activități inspirate din cărțile Arthur

Mai sunt câteva săptămâni de vacanță, ne-am dus la mare, la munte, în tabere cu colegii și în concedii cu părinții, dar ce ne facem în perioadele când stăm acasă și, Doamne ferește, ne plictisim? Știu că astăzi e aproape imposibil să te plictisești când ai Tik Tok și Instagram și jocuri infinite pe telefon sau computer, dar eu sper că voi, cei care ne citiți, sunteți dintre acei copii care vizitează des universul cărților și găsesc bucurie și aventură în poveștile imaginate de autori din întreaga lume. În fond, nu degeaba se spune că o carte este ca un bilet de călătorie spre alte țări, ba chiar și alte universuri! Totuși, în articolul de astăzi, pentru a combate plictiseala nu vă propun lecturi cu suspans și mister, ci câteva idei inspirate din cărțile publicate la Editurile Arthur. Așadar, fără alte introduceri, să trecem la cele cinci idei ca să nu te plictisești în vacanța de vară! 

 

1. Învață câteva trucuri magice 

Această abilitate îți va atrage simpatia tuturor de fiecare dată când mergi în vizită, în excursie sau într-o tabără. Ai grijă totuși să nu explici niciodată cum funcționează un truc înainte sau după ce îl faci, pentru că asta distruge iluzia – spune Neil Patrick Harris, autorul seriei Neadaptații magici. În ambele volume publicate la Arthur vei găsi idei de trucuri și scamatorii care vor smulge strigăte de uimire din partea publicului tău: cum să transformi o carte de joc în alta, cum să faci o sfoară indestructibilă sau cum să rostogoleşti monede pe degete. Sunt multe idei pe care le poți exersa într-o după-amiază ploioasă de vară sau seara, după cină; cu cât perseverezi, cu atât vei deveni mai bun, așa că e important să nu te dai bătut, chiar dacă scamatoria nu iese din prima. Noi îți dezvăluim în acest articol doar unul dintre trucuri: cum să faci o monedă să dispară de sub un pahar! Îl găsești în al doilea volum din seria Neadaptații magici, ilustrat de Kyle Hilton.
 

 

CUM SĂ... faci o monedă să dispară de sub un pahar

 

CE‑ȚI TREBUIE: 

O monedă. (Cu cât e mai mare, cu atât publicul o va vedea mai bine.)

Un pahar transparent (asta înseamnă PRIN CARE SE VEDE). (Probabil vei vrea să eviți paharele de calitate, care au aparținut cândva străbunicii tale de mult pierdute. Aș sugera să folosești unul care nu îi va lipsi prea tare familiei tale.) 

O batistă închisă la culoare sau un prosop mic 

Două foi de hârtie curate și complet albe 

Un creion 

Lipici lavabil 

Foarfecă (Sunt sigur că ești destul de isteț încât să știi că obiectele ascuțite se folosesc în prezența unui adult. În timpul spectacolelor de magie, ai zice că magicienilor le e ușor să pună la loc un deget tăiat. În realitate, este de obicei nevoie de un chirurg. Nu‑i amuzant!) 

 

CUM SĂ TE PREGĂTEȘTI: 

Folosește creionul ca să trasezi conturul gurii paharului pe o foaie albă. Cu multă grijă, taie hârtia urmând conturul creionat. Șterge orice urme lăsate de creion pe foaia tăiată. Pune un strat foarte subțire de lipici pe marginea paharului, apoi lipește hârtia. Lasă lipiciul să se usuce câteva minute. 


Ilustrație de Kyle Hilton

PAȘI DE URMAT: 

1. Înainte să ajungă spectatorii, pune cealaltă foaie de hârtie albă pe o masă dreaptă. Pune paharul, cu gura în jos, pe jumătate de foaie și moneda pe cealaltă jumătate. 

2. Spune publicului că vei face să dispară în mod magic moneda! 

3. Pune batista peste pahar, monedă și hârtie, în timp ce ridici paharul și îl plasezi deasupra monedei. 

INFORMAȚII UTILE: În timp ce miști paharul, fă puțin zgomot cu gura. Zup! sau Fâș! sau Blip! Orice sunet care îți va surprinde membrii publicului și e posibil să‑i facă să tresară. Personal, mie îmi place să strig „AU! M‑a mușcat! Glumesc!“ Asta îți permite să acoperi moneda, în timp ce direcționezi atenția publicului spre fața ta. Puțină diversiune între prieteni nu face rău nimănui, nu‑i așa?

4. Ridică batista pentru a dezvălui faptul că moneda a dispărut din pahar. 

MIȘCARE MAGICĂ SECRETĂ: De vreme ce hârtia decupată pe care ai lipit‑o de pahar are aceeași culoare ca hârtia de dedesubt, aceasta ascunde moneda, făcând să pară că moneda a dispărut.

5. Ca să faci moneda să reapară, acoperă iar paharul cu batista, apoi mută‑l înapoi în poziția inițială. Dă la o parte batista, dezvăluind astfel că moneda s‑a întors! 

6. Oferă‑te să le arăți spectatorilor moneda, pentru a verifica ei înșiși că e reală. 

7. Fă o plecăciune!

 

Idee bonus: Până faci rost de cărțile lui Neil Patrick Harris, îi poți uimi (sau enerva) pe părinți, soră, frate sau bunici cu următoarea magie: dispariția obiectului lor preferat. Nimic mai simplu – îl ascunzi chiar tu într-un loc din casă și apoi le dai indicii ca ei să ghicească unde se află ceasul, poșeta, păpușa, portofelul sau oricare ar fi obiectul pe care decizi să-l faci dispărut. Cu siguranță, nici ei nu se vor plictisi în ziua respectivă, mai ales dacă sunt pe picior de plecare la serviciu, la o petrecere în pijamale sau la o cină în oraș!

 

2. Gătește o rețetă din Supercartea de bucate pentru minichefi

De când a fost publicat volumul Supercartea de bucate pentru minichefi în colecția Academia Arthur, sunt convinsă că bunătățile preparate în bucătăriile din întreaga țară s-a triplat. Asta pentru că gătitul a devenit mult mai simplu și mai distractiv datorită acestei cărți cu rețete ilustrate și explicate pas cu pas – ce să mai zic de faptul că te poți lăuda în următoarea postare pe Tik Tok cu ceea ce ai pregătit chiar tu! Ai grijă totuși să faci poza sau filmulețul înainte să devorezi rezultatul.  :)

După cum ne explică și Oana Purice în articolul Oana și Tudor testează Supercartea de bucate pentru minichefi, rețetele sunt împărțite după timpul de preparare și nivelul de îndemânare în bucătărie, iar în capitolele introductive aflăm cum se măsoară ingredientele, găsim un glosar cu termeni des întâlniți și primim câteva sfaturi despre operațiuni de bază, precum separarea ouălelor, tocarea cepei sau topirea untului. Tot ce rămâne este să alegem o rețetă, fie că este un fel principal, o garnitură, un desert sau o gustare (foarte simpatice sunt categoriile „gătește pentru tine” și „gătește pentru cei dragi”) și să trecem la treabă! Iată, de pildă, cât de simplă este rețeta de guacamole: 
 

 

GUACAMOLE 

8 PORȚII (APROXIMATIV 2 CUPE) 

TIMP DE PREPARARE: 20 DE MINUTE 

 

PREGĂTEȘTE INGREDIENTELE 

3 fructe coapte de avocado 

1 lămâie verde ½ linguriță sare 

1 roșie-prună tocată 

2 linguri coriandru proaspăt, tocat (vezi la pagina 13 cum se toacă verdeața) 

1 ceapă verde, tocată mărunt

 

MOD DE PREPARARE

1. Folosește cuțitul pentru unt pentru a tăia fiecare avocado în două în jurul sâmburelui (vezi fotografiile de la pagina 37). Separă jumătățile, răsucindu-le cu mâinile în direcții opuse. Cu ajutorul unei linguri, îndepărtează sâmburele, apoi scoate din coajă miezul și pune-l într-un bol mare; aruncă sâmburii și cojile. 

2. Rade lămâia verde pe răzătoarea fină sau pe găurile mici ale unei răzători pentru a obține ¼ linguriță de coajă rasă, fără membrana albă (vezi fotografia de la pagina 14). Adaugă coaja rasă peste miezul de avocado. 

3. Folosind cuțitul bucătarului, taie lămâia verde în două și stoarce zeama în bolul cu avocado. Adaugă sare în bol. 

4. Cu un tel solid, sfărâmă avocadoul. Amestecă delicat, lăsând câteva bucăți mai mari de miez. Înainte de a pune telul deoparte, lovește-l ușor de marginea bolului pentru a îndepărta bucățile lipite de el. 

5. Adaugă în bol roșia, coriandrul și ceapa și amestecă ușor compoziția cu o spatulă de cauciuc. Servește-ți invitații.

Idee bonus: Dacă ai o lene în tine de nu-ți vine să miști un deget, poți face totuși ceva foarte simplu, care să fie mai mult decât nimic: să pregătești o limonadă diferită pentru fiecare zi din săptămână. Amestecul de bază se prepară din suc de lămâie cu apă și miere (sau zahăr brun, sirop de arțar), la care se mai pot adăuga frunze de mentă și felii de fructe. Dacă vrei să iasă ceva cu adevărat special, roagă-i pe ai tăi să cumpere colorant alimentar cât mai natural, în diferite nuanțe – vei obține un cocktail albastru sau verde de-men-ți-al, ca cele pe care le prepara Roald Dahl pentru copiii săi. 

• Luni, cu pepene roșu

• Marți, cu castravete și căpșuni

• Miercuri, doar cu mentă (și ghimbir, dacă ai chef de dat pe răzătoare)

• Joi, cu zmeură

• Vineri, cu ananas

• Sâmbătă, cu pepene galben

• Duminică, cu piersici

 

3. Deschide un club de carte în apartament, pe plajă, în tabără sau chiar pe scara ta! 

Am zis la început că n-o să recomand lecturi pentru a combate plictiseala, dar mi-a venit ideea cu clubul de carte și-am zis că e prea simpatică s-o las pe dinafară. Poți fi chiar tu fondatorul unui super club de carte la care să participe părinții, frații și alți copii din cartier cu care te înțelegi bine. Și mai grozav ar fi un club pentru copiii de la bloc, dar îmi închipui că nu-i chiar simplu să vă adunați atâția împătimiți ai lecturii, gata pentru o dezbatere aprinsă despre personajele nesuferite din Charlie și Fabrica de Ciocolată sau despre finalul cărții Vrăjitoarele (îl dau exemplu pe Roald Dahl fiindcă e unul din autorii mei favoriți).
 

Pentru început, e foarte bun și un club de lectură restrâns, cu adulții de la adresa de domiciliu și frații și surorile dispuși să participe. Clubul poate avea loc oriunde, chiar și pe plajă sau în vârf de munte, iar durata variază în funcție de cheful vostru de discuție și de dilemele pe care vi le stârnește cartea. E important să existe un moderator, care va pune întrebări și va da cuvântul fiecărui participant: fie ești chiar tu acela  – caz în care ești responsabil(ă) cu buna organizare a clubului, fie desemnezi pe altcineva să preia acest rol. Bineînțeles, toată lumea citește aceeași carte, aleasă ori de moderator, ori prin rotație, ori prin tragere la sorți din mai multe propuneri. 

Dacă te încumeți în rolul de moderator, iată pașii pe care îi ai de urmat:

1. Citește cu atenție cartea și, pe măsură ce citești, notează pasajele care ți-au atras atenția – fie printr-un punct cu creionul, fie cu un post-it colorat. (Eu îți dau permisiunea să subliniezi direct pe carte, dar nu știu dacă părinții vor fi încântați.)

2. La final, notează într-un carnețel câteva impresii și întrebări care ți-au rămas în urma lecturii. 

3. Recitește pasajele pe care le-ai însemnat și gândește-te cum le privești acum, după ce ai terminat cartea. Ce ai înțeles și ce e în continuare neclar? Ți-ai schimbat impresia pe parcursul lecturii? 

4. Gândește-te la o serie de 10 întrebări, plecând de la unele generale (Cum vi s-a părut cartea? Care a fost personajul preferat și cine v-a enervat cel mai tare?) și ajungând la întrebări mai complexe, legate de înțelegerea unui personaj și a felului în care acesta se comportă. 

5. Nu uita că voia bună are întâietate! Nu lăsa clubul tău să devină unul competitiv, cu participanți care țin cu dinții de propria părere și încearcă să-i convingă și pe ceilalți că doar ei au dreptate. Spune-le tuturor că vrei ca discuția să fie civilizată și argumentată, dar nu uitați să vă și distrați!

 

Iată și cinci idei de cărți care sunt foarte potrivite pentru un club de carte, altele decât ultrapopularele Jurnalul unui puști, Băieții răi sau Dog Man – pe acelea le citește oricum toată lumea.

Momo de Michael Ende (o carte cu elemente fantastice despre importanța timpului petrecut cu cei dragi, despre prietenie și abilitatea de a-i asculta pe ceilalți; Oana Purice a scris despre carte aici) 

Shingaling de R.J. Palacio (o poveste din universul Minunea, despre empatie și apartenența la un grup, relațiile dintre colegii de școală și cum e să ai o pasiune)

Prietene adevărate de Shannon Hale (tot o poveste despre apartenența la un grup și relațiile de prietenie din copilărie, de data aceasta sub forma unor benzi desenate)

Frații Inimă de Leu de Astrid Lindgren (o carte emoționantă despre moarte, curaj, imaginație și legătura puternică dintre doi frați)

Castelul mișcător al lui Urlet de Diana Wynne Jones (despre importanța fiecărei clipe și frumusețea fiecărei vârste, căci nu știi niciodată când dai nas în nas cu Vrăjitoarea Risipei, care îți poate fura șaizeci de ani din viață)
 

 

Idee bonus: Deschide o mică bibliotecă în scara blocului. Roagă-i pe adulții din preajmă să cumpere sau să meșterească chiar ei o căsuță pentru cărți pe care să o fixați pe un perete din scara blocului. Pentru început e suficient și un singur raft, cu cărțile pe care le-ai citit și vrei să le dai mai departe. Vecinii pot face același lucru și va începe astfel un întreg schimb de cărți pe scara voastră! Le poți „însemna” cu o ștampilă personalizată pe care-o faci simplu dintr-un cartof crud – eheei, ce idei de activități aveam și noi pe vremuri! Ca să-ți lărgești biblioteca de la bloc, poți da sfoară-n țară printre colegii de clasă, cine știe, poate că unii dintre ei au cărți la care vor să renunțe. Iar dacă într-o dimineață vei descoperi că unele volume au dispărut fără urmă, nu te întrista: menirea cărților este să circule prin lume. Cu toate că și-au părăsit domiciliul, adică scara ta de bloc, vor ajunge cu siguranță în casele altor copii care se vor bucura de ele. Și-au început prorpia aventură în necunoscut. :)

 

4. Învață unul din jocurile din spatele blocului, cândva foarte populare

Dacă vei citi Momo la clubul tău de carte, vei vedea cât de importantă este imaginația: nu e nevoie de jucării sofisticate pentru a te distra împreună cu prietenii tăi o după-amiază întreagă, căci o ladă, un cearșaf, o minge sau o mătură pot fi instrumente grozave într-o poveste pe care o inventați împreună. Cam așa erau și jocurile de la bloc, care antrenau grupuri mai mici sau mai mari în activități comune ce se puteau repeta la nesfârșit, păcat doar că mamele își strigau invariabil copiii de la geam și le curmau distracția când le era lumea mai dragă: Hai în casă! Hai la masă! Gata, ai stat destul! Treci încoace imediat! E drept că în acele vremuri erau mult mai puține mașini pe stradă și blocurile aveau spații verzi, nu parcări, deci aveai suficient loc să alergi și să te desfășori. A, și nici telefoane sau laptopuri nu existau, așa că cea mai bună distracție era afară, împreună cu ceilalți copii de la bloc.

Adina Popescu povestește despre aceste jocuri în volumul Vine vacanța cu trenul din Franța, (recomandat de la 14 ani în sus), disponibil și într-o variantă mai scurtă, în colecția de cărți pentru 12-14 ani: 8 povestiri de vacanță. O știți deja pe Adina pentru relatările ei savuroase și pline de umor despre copilăria în comunism, iar cum vara aceasta se poartă retro, îți poți surprinde oricând prietenii și colegii cu un joc de care n-au mai auzit până acum. Pentru mai multe idei, întreabă-i pe părinți și pe bunici! Ei își amintesc cu siguranță cum se joacă Elasticul, Rațele și vânătorii, Țară, țară vrem ostași, Omul negru, Frunza sau 1,2,3 la perete stai. 
 

Să vedem acum ce ne spune Adina Popescu:

Elasticul e un joc care nu se mai joacă de multă vreme. Se joacă individual sau pe echipe. Ai nevoie de un elastic lung cam de 3-4 metri, cu cât e mai lung, cu atât mai bine. Dacă se joacă individual, doi copii (respectiv fetițe, pentru că băieții nu prea joacă acest joc, nu știu de ce...) țin elasticul întins, adică stau față în față, la distanță, cu elasticul petrecut la nivelul gleznei (apoi la genunchi, la pulpe, la mijloc și e din ce în ce mai greu). Al treilea copil „sare elasticul“, adică execută niște figuri complicate, încercând să nu calce elasticul greșit sau să nu se împiedice. Figurile trebuie învățate și au denumiri – româneasca, ungureasca, americana etc. După ce se fac toate figurile, se iau de la capăt și se sare „moara“, adică toate figurile una  după alta. Dacă greșești, iei locul unuia dintre copiii plictisiți care țin elasticul. 

Rațele și vânătorii e un joc cu mingea care se joacă în mai mulți copii, doi sunt de la început vânătorii, ceilalți sunt rațele. Între cei doi vânători există o distanță de mai mulți metri, iar în acel spațiu dintre ei se bulucesc rațele. Vânătorii își aruncă unul altul mingea, de fapt izbesc cu ea copiii din centru care trebuie să se ferească. Dacă te-a lovit mingea, trebuie să ieși din joc. Ultimele două rațe lovite devin vânători și jocul începe din nou. 
 

Ilustrație de Bilyana Velikova
 

Fața sau de-a v-ați ascunselea e un joc clasic. Un copil „se pune“, adică stă cu ochii închiși și cu fața la perete, iar ceilalți se ascund. Copilul numără până la o sută, după care strigă „Cine nu e gata îl iau cu lopata!“ și atunci începe jocul. Copilul care „s-a pus“ îi caută pe cei ascunși, iar când vede pe vreunul, el trebuie să alerge la locul în care „s-a pus“ și să îl scuipe, adică să-i strige numele cu voce tare (și chiar să scuipe de-adevăratelea, chiar dacă nu e frumos!). El câștigă jocul atunci când îi scuipă pe toți, însă dacă ultimul copil ascuns îl scuipă înaintea lui, asta înseamnă că „urma scapă turma!“, așa că va trebui să se pună din nou.  

 

5. Observă, analizează, notează… poate că la un moment dat vei scrie chiar tu o carte! 

Lumea e plină de secrete, iar rostul secretelor este să fie dezvăluite. Cam asta ar fi deviza lui Harriet din romanul Harriet spionează, de Louise Fitzhugh, o fată de unsprezece ani care știe foarte clar ce-și dorește: „Când o să fiu mare, o să aflu totul despre toată lumea și o să pun tot ce-am aflat într-o carte. Cartea se va numi Secrete, de Harriet M. Welsch. Va conţine, de asemenea, fotografii și poate și niște fișe medicale, dacă reușesc să fac rost de ele.” Nici Georges și Safer din volumul Minciuni și spioni de Rebecca Stead nu stau cu mâinile în sân: cei doi vecini de bloc înființează Clubul Spionilor și îl țin sub observație pe misteriosul Domn X de la etajul patru.

E foarte posibil ca în bloc, pe stradă, în cartier sau în locurile prin care ajungi în vacanță să observi o persoană suspectă, care mai mult ca sigur ascunde ceva. Nu contează că este o rudă sau cineva complet necunoscut. Vei urmări persoana de-a lungul mai multor zile și vei încerca să-i descoperi secretul, notând totul într-un carnet și găsind posibile ipoteze. Chiar dacă „secretul” se va dovedi banal sau de-a dreptul ridicol, timpul n-a fost pierdut: ți-ai ascuțit simțul de observație! Și poate că s-a înfiripat conturul unei povești interesante, pe care o poți dezvolta, de ce nu, chiar pentru următorul număr din Ordinul Povestitorilor! 
 

Ai grijă totuși ce și cum scrii și, mai ales, păzește bine carnetul acela! Harriet intră rău de tot în bucluc după ce caietul ajunge pe mâinile cui nu trebuie, iar opiniile ei foarte sincere despre colegi, profesori, vecini și prieteni devin cunoscute tuturor. Iată, de pildă, ce observații a scris despre doctorul Wagner: „Cel mai caraghios nas pe care l-am văzut vreodată. Îi trece fix prin mijlocul feţei, ca un șarpe. Îmi amintește cumva de Pinky Whitehead, dar nu e la fel de respingător. are părul roșu și niște dinţi caraghioși. Sunt oarecum galbeni și lungi. Cabinetul ăsta miroase a trabuc și a cretă. Pun pariu că se joacă cu jucăriile alea când rămâne singur.”

 

Idee bonus:  Începe un jurnal. Desigur, o misiune de spionaj poate fi complicată, așa că te poți rezuma la a nota într-un caiet observațiile tale despre ce se întâmplă în fiecare zi. Mulți scriitori mari au început așa, notând în jurnal diverse pățanii și impresii, iar acest exercițiu le-a dezvoltat atât abilitatea de a scrie cursiv și natural, cât și spiritul de analiză și capacitatea de înțelegere a firii umane, atât de importante în crearea unei povești bune, care te captivează.. 

 

P.S.: Apropo de idei, chiar dacă te plictisești de moarte și sună extrem de tentant, te rog stăruitor să nu te lași sedus(ă) de cartea Fuga la muzeu, pentru că vei pune pe jar pe toată lumea. Planul Claudiei Kincaid de a se muta la Muzeul Metropolitan de Artă din New York (un loc real, despre care am scris în acest articol) este unul bine pus la punct și foarte incitant, însă există moduri mai „cuminți” de a adăuga un strop de aventură în viață, fără să-i îngrijorăm pe adulți. Într-o vreme, Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” oferea copiilor între 6 şi 12 ani o experiență ce părea desprinsă din romanul lui E.L. Konigsburg: posibilitatea de a petrece o noapte în incinta muzeului, dormind (în corturi și saci) la picioarele urișului Deinotherium, acea rudă îndepărtată a elefantului. Această excentrică activitate a fost însă întreruptă… Părea o noapte de pomină!