„Poetul suprarealist Paul Celan s-a îndrăgostit foarte tare de mine", le scrie Ingeborg Bachmann părinţilor ei, pe 20 mai 1948. Camera ei este „un câmp de maci": „adoră să mă copleşească cu aceste flori". Trei zile mai târziu, Celan îi dedică poezia In Ägypten, o poezie de dragoste care inaugurează această corespondenţă electrică şi contorsionată.
Relaţia dintre Ingeborg Bachmann şi Paul Celan este, probabil, cea mai dramatică şi mai complicată poveste de dragoste din istoria Germaniei postbelice. În corespondenţa editată aici - care cuprinde şi schimbul de scrisori dintre Paul Celan şi Max Frisch, precum şi cel dintre Ingeborg Bachmann şi Gisèle Celan-Lestrange -, se văd clar amploarea pe care o ia relaţia dintre cei doi poeţi legendari, precum şi intensitatea unei legături exemplare, încărcată de afinităţi, chemări poetice, atracţie erotică, abandon, vină şi suferinţă.
Timp al inimii a fost tradus în şaptesprezece limbi.
Află mai multe despre carte din cronica lui Grete Tartler din Romania literara.
Citeşte un fragment din carte în revista Orizont.
Ingeborg Bachmann (1926-1973), fiica unui austriac, membru NSDAP, se eliberează încă din adolescenţă de universul patern dominat de nazism şi de război, devenind conştientă de ceea ce însemna în Austria „să te vezi cu evreul". Întâlnirea cu un tânăr intelectual evreu care se refugiase din Austria în Anglia îi întăreşte dorinţa de a studia filosofia, ajungând la Viena şi intrând în legătură cu instituţiile literare. În septembrie 1947, îl întâlneşte pe Hans Weigel, un cunoscut scriitor şi susţinător al literaturii, cu care începe o relaţie foarte liberă, care continuă şi după ce-l întâlneşte pe Paul Celan, în mai 1948. Timp de patru ani, trăieşte împreună cu Max Frisch, la Zürich, apoi la Roma. După despărţirea de Frisch, se confruntă cu serioase probleme psihice, fiind internată în mai multe clinici.
În urma unui incendiu grav petrecut într-o noapte, Ingeborg Bachmann se stinge din viaţă într-o clinică din Roma la 17 octombrie 1973.
Paul Celan (pseudonimul lui Paul Antschel), născut în 1920 la Cernăuţi, din părinţi evrei, vorbitori de limbă germană, este cu şase ani mai în vârstă decât Bachmann. Părinţii lui sunt ucişi într-un lagăr de concentrare, el însuşi supravieţuind unui lagăr de muncă românesc. După război, pleacă la Bucureşti, unde lucrează ca traducător, cunoscând multe limbi şi literaturi şi continuând să-şi scrie opera literară. În mai 1947, apare poezia Fugă macabră (Todesfuge) - în traducerea lui Petre Solomon (în Contemporanul) -, iar în decembrie acelaşi an fuge la Viena, unde e cunoscut pentru poeziile sale, considerate drept „singurul pandant liric al operei kafkiene".
Stabilindu-se la Paris, se căsătoreşte cu Gisèle de Lestrange şi are un fiu, Eric. Publică volume de poezii şi traduceri din Valéry, Esenin, Block ş.a. Cade într-o depresie puternică şi, după ce încearcă să-şi omoare soţia şi să se sinucidă, e internat cu forţa în clinici de psihiatrie. Pe 20 aprilie 1970, se sinucide aruncându-se în Sena.
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota