Nevoită să-și îngrijească părinții foarte bătrâni și să se ocupe de diverse probleme administrative, Roz se găsește pusă în tot felul de situații copleșitoare, în timp ce-și amintește diverse întâmplări care i-au marcat copilăria și adolescența. Mama foarte autoritară, care i-a repetat mereu că „nu-i o prietenă”, și tatăl măcinat de angoase ajung responsabilitatea fiicei, care analizează acum la rece dinamica familiei, cuidățeniile, lucrurile care au deranjat-o sau întristat-o de-a lungul timpului. 

Dragostea, teama, disprețul, mila, frustrarea, tandrețea răzbat din fiecare pagină a acestei istorii personale de o sinceritate dureroasă, din care nu lipsește însă și o doză sănătoasă de umor.