Aici Olguța. Se ştie: lucrurile bune sunt nocive, îngraşă sau durează puţin. Din păcate, weekendul face parte din ultima categorie. Aşa că luni n‑am avut încotro şi m‑am întors, fără niciun chef, la şcoală. Cred că nu există vreun puşti în toate minţile pe lumea asta care să nu viseze la moduri de‑a fenta sistemul şi de‑a nu merge la şcoală.

Ei bine, eu am reușit să găsesc câteva soluții pentru a-mi transforma școala dintr-un loc „încuiat” în unul fantastic. Dacă vă întrebați cum puteți face și voi acest lucru, răspunsul este floare la ureche. Nu trebuie decât să urmați în paralel cursurile unor școli de magie pe care le găsiți exclusiv în paginile cărților de la Arthur.

Poate că implică lecturi suplimentare, dar jur solemn că nu sunt pusă pe rele. Vreau doar să vă reamintesc că aceste cărți de aventuri cu care îmi pierdusem, cică, vremea chiar îmi folosiseră la ceva în viață, spre deosebire de imposibilele probleme de matematică sau celelalte tâmpenii cu care îmi frământam zilnic creierii.

1. La Hogwarts înveți despre tehnici de transmutație & co

Când nu pot dormi din cauza pocnitorilor sau a șuierătorilor puternice, mă gândesc adesea la Hogwarts.  Acolo erau o sută patruzeci și două de rânduri de scări: unele largi, altele de-a dreptul maiestoase, unele înguste, altele șubrede, unele care vinerea își schimbau direcţia, altele cu câte o treaptă care dispărea la jumătătea drumului și trebuia să-ți amintești să sari peste ea.

Și eu care credeam că lung e drumul Clujului, dar Hogwarts pare și mai și. Mă întreb unde m-ar fi sortat pălăria magică! Gurile rele spun că aș fi fost un Slytherin de nota 10, dar indiferent unde aș fi fost repartizată, un lucru e cert: vraja mea preferată este transmutația. Conform profesoarei McGonagall, această vrajă este cel mai complex și periculos fenomen magic studiat la Hogwarts. Dacă mă enervează un prof în timpul orelor, îmi imaginez și eu că îi transform catedra lui Păpădie în porc și mă calmez cât ai zice Wingardium Leviosa!

2. Devino personaj de basm la Școala pentru Bine și Rău

Orice poveste care se respectă are un erou sau o eroină care pleacă într-o aventură, trece printr-o serie de păţanii, câştigă o luptă care-l face, cică, mai deştept sau mai deşteaptă, după caz şi gen, şi se întoarce acasă cu lecţia învăţată. Orice poveste care se respectă are și un antierou sau o antieroină, care este de cele mai multe ori cireașa de pe tort a acțiunii. Dar credeți că protagoniștii unei povești se nasc pur și simplu și devin eroi sau antieroi? Greșit, ei se pregătesc ani întregi să lupte pentru onoare, puritate și caritate sau pentru maliție, răutate și viciu.

În pădurea seculară

Pentru Bine și Rău e‑o școală...

Două turnuri asemănătoare

Unul pentru puri

Unul pentru răi

Degeaba încerci să scapi

Că n‑o să reușești

Doar printr‑o poveste poți să izbutești…

Sophie ne explică diferența dintre Bine și Rău: la Școala pentru Bine băieții și fetele învață cum să devină eroi și prințese, cum să conducă o împărăție așa cum trebuie și cum să ajungă să Trăiască Fericiți până la Adânci Bătrâneți. La Școala pentru Rău te învață cum să devii o vrăjitoare rea sau un trol cocoșat, cum să blestemi pe cineva și să‑i faci farmece.

Eroină sau antieroină, e interesant cum ajungi să vezi lucrurile altfel de îndată ce ai o perspectivă mai largă. E ca la meciurile de fotbal: cu cât stai mai în spate, cu atât vezi totul mai limpede.

3. La Academia de Vrăjitoare a doamnei Cackle vei zbura pe mătură repede ca liliecii

O școală unde probabil aș fi avut multe probleme din cauza firii mele rebele este Academia de Vrăjitoare a doamnei Cackle. Cică erau atât de multe reguli care trebuiau respectate, încât nu puteai face nimic fără să fii certat, şi se pare că în fiecare săptămână se dădeau lucrări de control şi examene. Mă știți prea bine, eu consider că regulile sunt făcute pentru a fi încălcate.

Cu toate acestea, descrierea școlii îmi amintește super mult de locul unde învăț eu: Academia de Vrăjitoare a doamnei Cackle era construită pe vârful unui munte înalt şi era înconjurată de o pădure de pini. Cu zidurile şi turnurile cenuşii şi triste arăta mai degrabă a închisoare decât a şcoală.

Glumesc doar, îmi apreciez școala, vă reamintesc că  am cel mai mare IQ de acolo!  În altă ordine de idei, ce mi se pare tare la Academia doamnei Cackle este că elevele zboară pe mături repede ca liliecii și își pot face animalele să zboare. Cât de tare ar fi să îmi iau mătura și să zbor când mă face mama leneșă sau să dorm toată dimineața pentru că nu trebuie să îl mai scot pe Farid la plimbare?

4. Dezvoltă-ți Gândirea Magică la Școala Tusitala pentru Talentați, Tulburați și Ciudați

Prima regulă despre magie: Ai nevoie de Gândire Magică, înainte să poți face vrăji. Nu poți învăța despre acest tip de gândire decât la Școala Tusitala.

Școala Tusitala pentru Talentați, Tulburați și Ciudați avea un anumit număr de locuri pentru copii talentați și un anumit număr de locuri pentru copii tulburați. Nimeni nu știa oficial în ce categorie se încadra fiecare copil, deși majoritatea oamenilor presupuneau, deseori greșit, că cei cu vânătăi și mingi de fotbal erau tulburații, iar cei cu ochelari și violoncele erau talentații.

Locurile pentru „ciudați“, cele magice, nu erau decât un zvon – în principal pentru că magia nu exista în mod oficial – dar școala avea o clasă a șasea foarte ciudată condusă de un bărbat pe nume Quinn, care își punea elevii să poarte robe, deci totul era posibil. Unii părinți, îngrijorați că poate copiii lor nu se dovedeau suficient de deștepți să intre pe locurile talentaților, îi încurajau să se prefacă extrem de „tulburați“. Cine știe ce‑ar fi făcut părinții dacă ar fi crezut în locurile pentru „ciudați“.

Seria Cutremurul Mondial mi-a deschis foarte mult perspectiva asupra lumii. Înainte de această carte eram sigură că singurii ciudați de pe planeta asta sunt Cornel și oamenii care nu mă plac.

5. Antrenează-te pe un teren de joacă neînchipuit de mare cum numai la Școala-n Dungă găsești.

Copiilor de la Școala-n Dungă le place să aibă o școală piezișă. Au un teren de joacă neînchipuit de mare. Louis, profesorul de serviciu, se afla pe partea cealaltă când s‑a nimerit să vadă cum Sharie a căzut pe fereastră. S‑a aplecat pe sub plasa de volei, a luat‑o la fugă pe terenul de kickball, a sărit peste terenul de șotron, s‑a agățat de barele de cățărat, a gonit pe iarbă și a prins‑o pe Sharie în brațe chiar înainte ca fata să cadă pe pământ.

Săraca Sharie a adormit în timpul orelor, dar nu toți profesorii consideră că acest lucru este o problemă. Doamna Jewels spunea că o grămadă de oameni învață cel mai bine în somn. Eu nu o pot condamna pe micuța adormită: și profesorii mei, cu câteva excepţii, se plictisesc şi mai tare ca mine, dacă lucrul ăsta e posibil. Noroc cu acei profesori atipici care, indiferent dacă sunt de treabă sau nu, îți oferă lecții de viață prețioase!