Recomandare de vacanță - Departe de Chicago

Când a fost ultima oară când ați pus în mâna copiilor voștri o carte pe care s-o citească doar de distracție? Una care să nu aibă morală evidentă sau tot felul de învățăminte presărate prin ea, care să nu aibă doar chestii pozitive și subiecte potrivite pentru intelectul delicat al copilului?

Dacă nu-ți aduci aminte, dar totuși ai vrea să încerci și o altfel de lectură, atunci îți recomand Departe de Chicago de Richard Peck. Atenție, e cu cadavre, șoareci morți, fantome, trișori, bătăi și mici răzbunări malițioase într-un orășel de provincie din America anilor ’30, în vremea gangsterilor și a prohibiției.

Joey și Mary Alice, de 10, respectiv 8 ani, la începutul cărții, sunt obligați de părinți să meargă în fiecare an câte o săptămână la bunica paternă, care locuiește într-unul din acele orășele în care trenul aproape că nici nu oprește, doar încetinește puțin. Orășelul se anunță foarte plictisitor pentru doi copii de oraș: nu au prieteni acolo și nici măcar ceva de făcut. Iar casa bunicii e și mai groaznică, mai ales că trebuie să te duci la closet afară, în fundul curții.

Iar Bunica Dowdel nu e tocmai genul care te întâmpină cu brațele deschise, ba mai mult, nici măcar nu-i așteaptă la gară pe cei doi nepoți. Bunica Dowdel pare să aibă o răfuială cu toți cei din oraș, nu suportă străinii, are o pușcă ascunsă în casă – pe care nu ezită s-o folosească la nevoie, își ia dreptatea în propriile mâini atunci când trebuie, trișează la concurs, face bere în mod ilegal și braconează pește și nu are respect pentru nicio autoritate.

Nu e tocmai genul de bunică la care v-ați trimite copiii, nu? Însă, în fiecare an, săptămânile petrecute la Bunica Dowdel se dovedesc cele mai distractive pentru cei doi copii, care iau parte la tot felul de întâmplări stranii care le schimbă perspectiva asupra bunicii lor.

CARTE NEWBERY HONOR

Editura Arthur (2019), traducere din engleză de Iulia Arsintescu

Colecţie: Red Adventure

O excursie ilicită la pescuit dezvăluie o latură generoasă a bunicii lor, care hrănește săracii cu peștele prins. O expropriere făcută de bancă scoate la iveală latura justițiară dar și vicleană a bunicii, care face tot ce poate pentru a recupera casa nici mai mult, nici mai puțin decât a dușmancei sale din sat. Problemele unor îndrăgostiți dar și descoperirea în podul casei a rochiei ei de mireasă o fac pe Bunica să-și aducă aminte de tinerețe și îi scot la iveală latura sentimentală.

Bunica Dowdel, deși antisocială, morocănoasă, necomunicativă și aparent indiferentă la tot ce se întâmplă, se dovedește a fi generoasă, grijulie, implicată în comunitate (chiar dacă în stilul ei propriu), iertătoare și un pic justițiară. Bunica Dowdel gătește cel mai bun mic dejun și cea mai bună plăcintă cu agrișe. Și, cel mai important, își iubește foarte mult nepoții!

Da, poate că e o carte care începe cu povești despre cadavre (și continuă cam în același stil), dar e atât de amuzantă, încât nu poți s-o mai lași din mână până nu afli ce alte coțcării a mai pus la cale bunica, unele care să-i implice și pe nepoții ei cuminți de la oraș și care să le dea o lecție de viață pe care să n-o uite niciodată.

Un text de Laura Frunză