Te-ai întrebat vreodată cum ajunge o carte în librărie? Care este drumul cărții, de la idee la paginile pe care ajungi să le răsfoiești? Micul Om și-a întrebat colegii din redacția Arthur și a aflat ce se întâmplă într-o editură și cum ajung cele mai frumoase povești la voi.

Înainte de a deschide ușile editurii, Micul Om a fost curios să afle cum au apărut primele cărți, pe ce obișnuiau strămoșii noștri să scrie, cum își ilustrau poveștile sau ce sistem de scriere foloseau.  Cartea are propria sa istorie, care începe odată cu scrierea...

Cu aproximativ 40 000 de ani în urmă, oamenii deja desenau și pictau foarte frumos. Pe pereții peșterilor au fost descoperite simboluri misterioase despre care unii cred că ar reprezenta o scriere. O istorie a scrisului. De la scrierea cuneiformă la emoji, Vitali Konstantinov

Cărțile există de mii de ani. Când civilizațiile antice au început să dezvolte sisteme de scriere, au folosit diverse suprafețe, de la piatră la scoarța copacilor.

Din albumul grafic, O istorie a scrisului, aflăm despre nașterea a peste 100 de sisteme de scriere din întreaga lume și despre primele înscrisuri: Primele documente scrise ale omenirii apar în Sumer, în urmă cu 5 500 de ani și sunt... chitanțe și liste de mărfuri.

Principalele suporturile ale cărților antice au fost tăblițele de lut folosite în Mesopotamia, teșăturile de mătase din China și papirusul utilizat în Egipt.

Egiptenii antici au fost primii care au folosit un material asemănător hârtiei, și anume papirusul, realizat din tulpina plantei de papirus. Nu a durat mult până când aceștia au început să lipească foile de papirus pentru a forma suluri. Aceștia care au fost primii pași către cărțile așa cum le cunoaștem astăzi.

Dacă ești curios să cunoști mai multe despre cultura egipteană, Micul Om îți recomandă Cărțile micului geniu: Egiptul antic de Ken Jennings. În Egiptul Antic vei găsi ilustrații minunate, informații interesante și jocuri amuzante care-ți vor testa cunoştinţele şi te vor ajuta să descoperi una dintre cele mai fascinante civilizații ale lumii.

Pe malurile Nilului, unde e apa mică, crește o trestie înaltă numită Cyperus papyrus („pa-PI-rus“). După cum vom vedea mai târziu, egiptenii au folosit fibrele acestei plante pentru a confecționa un material neted pe care puteau scrie. Cuvântul paper („hârtie“) din engleză provine din „papirus“. Cărțile micului geniu: Egiptul antic de Ken Jennings.

Primele cărți legate apar în India, în secolul al II-lea î.Hr., unde scribii hindusi legau frunze de palmier, pe care erau gravate texte religioase, iar coperta era formată din plăcuțe de lemn, legate cu sfoară. Această tehnică a devenit populară în Orientul Mijlociu și Asia de Est.

Micul Om are pentru voi o întrebare: cine a inventat pergamentul? Această invenţia legendară îi este atribuită lui Eumenes al II-lea, rege al Pergamului, în Asia Mică, care dorea să oprească răspândirea papirusului venit din Egipt. Pentru a fabrica pergamentul, se foloseau piei de animale tratate cu substanțe vegetale sau săruri minerale. Aceste tehnici au continuat să fie folosite și în Evul Mediu.

Hârtia a fost descoperită în China în jurul anului 105 d.Hr. de Tsaï-Lun, un oficial de la curtea chineză. Acesta a amestecat scoarță de dud, cânepă, zdrențe și apă, a transformat amestecul într-o pastă pe care a presat-o și a pus-o la uscat. Totuși, secretul fabricării hârtiei a ajuns în Europa cu 500 de ani mai târziu. În Spania apar primele mori de hârtie, care încep să se răspândească în întreaga Europă. Hârtia devine ușor de produs și începe să fie folosită pentru documente legale și textele religioase.

Știi care este cea mai cunoscută carte de istorie pentru copii?

O scurtă istorie a lumii de Ernst H. Gombrich reușește să strecoare mii de ani de istorie în doar câteva sute de pagini: de la Vechiul Regat Egiptean la Cruciade, de la căderea Romei la căderea Zidului Berlinului – iată ambițiosul orizont al acestei „scurte“ istorii, pe care cel mai important istoric de artă al secolului, Ernst Gombrich, a scris-o în tinerețe și care rămâne și azi una dintre cele mai citite cărți ale genului.

Din acest volum aflăm despre una dintre cele mai importante invenții ale omului: tiparul.

Istoria tiparului. Tipărirea Bibliei de Johannes Gensfleisch Gutenberg, Artist necunoscut 

…acolo orășenii au început încet-încet să se preocupe de idei și de forme noi și să citească noile cărţi latinești. Începând cu anul 1453 acestea deveniseră mai ușor de procurat și mai ieftine. Pentru că pe atunci un german a inventat ceva la fel de extraordinar ca literele inventate de fenicieni. Era arta tiparului. Se știa deja de mult în China și de câteva decenii și în Europa că puteai pune culoare neagră pe niște tăbliţe de lemn gravate, pentru ca apoi să tipărești semnele pe hârtie. Dar invenţia germanului Gutenberg a fost să nu gra veze plăci întregi de lemn, ci numai litere separate pe câte o bucăţică de lemn. Bucăţelele acestea se puteau așeza într-o cutie, prinde cu o ramă și le foloseai pentru tipărit de câte ori voiai. După ce se tipărea o pagină, se scotea rama și literele se puteau așeza altfel, pentru a compune alte pa gini. Era simplu și ieftin. Sigur că era mai simplu și mai ieftin decât să copiezi cărţi ani la rând, așa cum trebuiseră să facă sclavii greci, romani și călugării. În curând, în Germania și în Italia erau o grămadă de tiparniţe și cărţi tipărite, Biblii și alte scrieri, care se citeau cu mare interes în orașe și chiar și la ţară.

În spațiu românesc, tiparul a pătruns după anul 1500. Ieromonahul Macarie, sprijinit de domnitorul Țării Românești, Radu cel Mare a adus acest meșteșug, învățat la Veneția, la Târgoviște și a tipărit prima carte în anul 1508. Cartea se numea Liturghierul lui Macarie.

„La Braşov s-a descoperit cel mai vechi text în limba română, Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung către Johannes (Hans) Benkner, judele Braşovului (1521), prin care acesta din urmă era informat asupra mişcărilor turcilor de dincolo de Dunăre. Aici, între 1556 şi 1583, se tipăresc mai multe lucrări, printre care şi prima carte în limba română, de către Diaconul Coresi: Dac-am cetit, bine am ispitit şi socotit şi am aflat că toate tâlcuiesc, acleverează şi întăresc cu Scriptura sfântă şi mie tare plăcură şi am scris cu tipariul voao fraţilor românilor să vă fie pre învăţătură! Au urmat: prima cronică cu subiect românesc, prima gramatică românească (de către braşoveanul Dimitrie Eustatievici, în 1757), primul calendar almanah în literatura română (dascălul Petcu Şoanu), formându-se, în timp, o adevărată şcoală de copişti şi traducători.” Mică enciclopedie a României pentru copii,  Silviu Neguț și Marius-Cristian Neacșu

Psaltirile diaconului Coresi (CrestinOrtodox.ro)

Înainte de apariția tiparului, prin copiere manuală se puteau produce doar câteva pagini pe zi. Ulterior tiparnițele puteau produce până la 3.600 de pagini pe zi.

Astăzi, hârtia este fabricată din copaci sau din hârtie reciclată. Reciclarea este o parte importantă a procesului de fabricare a hârtiei.

Micul Om te sfătuiește să reciclezi hârtia. Când îți reciclezi hârtia, morile de hârtie o vor folosi pentru a produce hârtie pentru caiete, pungi de hârtie pentru cumpărături, cutii de carton, plicuri, reviste, cartoane, ziare și alte produse din hârtie.

Cărțile sunt obiecte vii: copacul își lasă sufletul în hârtie, autorul în scris și fiecare om care ajută cartea să ajungă la tine.  Va urma...

 5 cărți de ficțiune istorică pe care să le citești vara aceasta:

A doua doamnă Gioconda, E.L. Konigsburg

Războiul care mi-a salvat viața, Kimberly Brubaker Bradley

Călătoria lui Charlie, Christopher Paul Curtis

Cravata roșie, Ji-li Jiang

Căpitanul Rosalie, Timothee de Fombelle