Literatura „mică” te face mare #3

Ce poți să mai spui după un work­shop în care nu numai că ți se explică, dar ți se și arată zecile de feluri în care poți să desenezi un animal vorbitor? Dar după unul în care afli de la un scriitor cum le poți povesti copiilor despre război? Sau după un al treilea în care, într-un experiment de realitate augmentată, vezi cum un peștișor dintr-o poveste pleacă din carte și se scurge în ecranul unei tablete, are alte peripeții în lumea virtuală, dar, în cele din urmă, se întoarce înapoi în carte? Uneori, ca vizitator, ai senzația că ai aterizat pe o altă planetă. Și chiar așa este. E o planetă plină de povești și de oameni îndrăgostiți de ele. Dar Târgul de la Bologna ne mai spune ceva. Este o radiografie a interesului față de viitor, față de copiii de azi și față de adulții de mâine. Ce povești le spunem? Și cum facem să ajungă la ei? Acestea sunt cele două întrebări-mantră ale editorilor de pretutindeni. Răspunsul la ele dezvăluie că cititorii se cresc în echipă, că editorii știu pentru cine publică și pleacă urechea la vorbele copiilor, sunt atenți la preocupările lor și la temele care interesează noile generații, că scriitorii și ilustratorii sunt invitați constant în școli pentru a sta de vorbă cu copiii, că editurile, școlile și bibliotecile sunt de aceeași parte a baricadei și luptă împreună pentru politici care să vină în sprijinul culturii și educației.

Și în România ultimilor ani peisajul literaturii pentru copii s-a schimbat în bine. Au apărut numeroase edituri specializate, care publică cărți interesante și îngrijite, fie scrise de autori români, fie din literatura universală. Editura Arthur, Cartea Copiilor, Frontiera, Signatura sau Cartemma sunt edituri de literatură pentru copii care au dobândit o bună reputație printre cititori. Chiar și editurile mari, dându-și seama de potențialul acestei nișe, au investit în crearea unor divizii de carte pentru copii: Humanitas Junior, Polirom Junior, Univers Junior, Panda. Interesul pentru cartea pentru copii a crescut și în rândul părinților, care au început să se adune în grupuri online, care numără uneori sute de mii de membri, locuri unde sunt dezbătute noile apariții editoriale, se cer sfaturi legate de alegerea unei cărți și de modalitățile prin care un părinte ar putea să apropie un copil de lectură. Au apărut scriitori și ilustratori specializați în literatura pentru copii, ba chiar și scriitorii consacrați au devenit interesați să-și încerce talentul în cărți destinate publicului tânăr. Mulți învățători și profesori și-au făcut un obicei din a invita la ore autorii, iar bibliotecile și-au deschis porțile pentru programe de promovare a culturii scrise și proiecte de stimulare a lecturii. Aș menționa aici efortul depus, la Lupeni, de Brandi Bates, o americancă stabilită de peste zece ani în România, care a înființat într-un loc uitat de lume „Biblioteca din loc în loc“, o bibliotecă pentru copii, cu program săptămânal de lecturi publice, cu o tabără de vară de lectură, scriere creativă și ilustrație.

Sunt multe lucrurile bune care s-au întâmplat în ultimii zece ani, dar încă ar mai fi multe de construit și de schimbat. Insulele de bine care există, oamenii și organizațiile care muncesc la firul ierbii pentru a facilita accesul copiilor la carte, nu sunt atât de numeroase pentru a atinge masa critică necesară unei schimbări sistemice. Anul Cărții a fost o glumă proastă, iar România Educată este doar un deziderat, nicidecum o realitate. Deși ar fi trebuit să facă din educație o prioritate, guvernele României nu au reușit în treizeci de ani să construiască o strategie pe termen lung. Dincolo de dezamăgiri, rămânem cu speranța că mulți dintre cei care folosesc literatura pentru copii în lupta împotriva analfabetismului funcțional, nepăsării și ignoranței o vor face în continuare, acolo unde e nevoie, discret și tenace. Și poate că toată această muncă va rodi cândva și va schimba în bine lumea în care trăim. Ca să reușim însă acest lucru ar trebui, pe lângă multe altele, să nu uităm să aducem cărțile de povești în preajma copiilor. Și să păstrăm în minte cuvintele lui Albert Einstein: „Dacă vrei să ai copii inteligenți, citește-le basme. Dacă vrei să fie și mai inteligenți, citește-le mai multe basme“.

Textul este un fragment din articolul Literatura „mică“ te face mare, semnat de scriitoarea Victoria Pătrașcu, în numărul 24 al revistei Tribuna Învățământului. Citește primele două părți pe blog: prima parte, a doua parte.