Lavinia Braniște și personajele sale: Rostogol, Iosifel, Anatol și Gregor

De când a apărut prima carte din seria Rostogol, câștigătoare a Premiului pentru secţiunea 0-7 ani, Trofeul Arthur (2014), până în primăvara aceasta, când a fost publicată a patra carte și întreaga serie a fost editată într-un format nou, Lavinia Braniște a răspuns multor întrebări primite de la copii și jurnaliști.

Din interviurile pe care le-am publicat pe blog și în revista Ordinul Povestitorilor, am făcut o selecție de întrebări frecvente și întrebări mai puțin întâlnite despre cărțile sale pentru copii.

De ce personajul principal al seriei este un purcel?

Lavinia Braniște: Rostogol a venit, după cum am mai povestit cu alte ocazii, din imaginile din copilărie, când bunicul meu creștea purcei. Îmi plăceau mult purceii mici și mă jucam cu ei cum te-ai juca cu un cățel. 

La ce categorie de vârstă se încadrează seria Rostogol?

L.B: Primul Rostogol nu mi-a fost clar pentru ce vârstă ar fi. L-am scris special pentru concursul de manuscrise al editurii, categoria 0-7 ani, și am sperat că nu va contesta nimeni că se încadrează acolo. Apoi am avut lecturi în fața copiilor și am văzut că cel mai bine îl gustă cei de 7-8 ani, așa că acest al treilea volum l-am scris având în minte copii de 7-8 ani. Dar au fost și destui adulți care mi-au spus că i-au amuzat cărțile cu Rostogol, așa că mi-ar plăcea să cred că e pentru toată lumea.

Care sunt calitățile și defectele lui Rostogol? Ce îl face un personaj?

L.B: Rostogol a fost foarte pasiv în primele două cărți. El nu a vorbit deloc. Abia acum, în Rostogol și vulcanii noroioși, a început să scrie poezii și să le recite. În primele două, totul se întâmplă pe lângă el, el este în centru, dar nu el e personajul principal. Așadar, începem să‐l descoperim (îl descoperim cu toții – întâi eu, apoi cititorii) abia acum. E un purcel muncitor și supus, care‐și dorește și el, ca toată lumea, să aibă prieteni și să fie iubit.

Ilustrații de Andrei Măceșanu

Autoarea prezintă seria Rostogol în format nou și citește un fragment din Rostogol iluzionist aici. 

Care este animalul tău favorit din lumea reală?

L.B: Aș zice că delfinii sunt favoriții. Îmi plac mult viețuitoarele marine și mediul acvatic în general. Iar delfinii îmi plac atât de mult pentru că sunt inteligenți și se joacă.

Care este animalul tău imaginar favorit?

L.B: Când eram mică eram fascinată de Tragempinge, antilopa pe care o salvase Doctorul Aumădoare.

De ce i-ar plăcea unui copil „Duminică și alte povestiri cu Iosifel"?

L.B: Cred că ar putea să îi placă de personajul Iosifel care este un băieţel de vreo 4-5 ani şi care are tot felul de întrebări despre lume, despre familia lui, despre tot felul de cuvinte pe care le aude şi pe care nu le înțelege. Acestea vin din propria mea copilărie şi cred că este un copil care a rămas în fiecare dintre noi şi cred că din această cauză o să le placă celor mici.

Află mai multe despre volumul de povestiri într-un interviu aici și ascultă un episod din Arthuroteca în lectura Adrianei Moca aici.

Ce te-a inspirat să scrii „Anatol și Gregor la aeroport"? 

L.B: Bunicul meu era foarte pasionat de șah și-i plăcea atât de mult să joace cu noi, nepoții, încât uneori ne lăsa să câștigăm, ca să nu abandonăm obiceiul de a juca împreună. Era un ritual de duminică. Ținea șahul mare și zăngănitor sus, pe șifonier, și aveam voie să pun scaunul să mă urc să-l iau doar sub atenta lui supraveghere. Șahul mare și zăngănitor stă acum sub un pat dintr-o cameră nelocuită. Bunicul și-a dorit mult ca eu să scriu cândva o carte despre copilăria lui, cu el alături.

Ilustrații de Oana Ispir

Crezi că este mai greu să scrii pentru cei mici sau mai ușor?

L.B: Mi se pare ceva mai greu, pentru că textul trebuie să fie scurt și clar, iar pentru mine asta înseamnă că trebuie să tai din multe zone. N-ai spațiu să dai volum unui personaj, trebuie să fii foarte atent să nu ai balast și trebuie să te abții de la glume complicate, care mai degrabă le-ar face cu ochiul părinților care citesc, și nu copiilor. 

Citește un interviu de Laura Frunză despre Anatol și Gregor la aeroport pe blogul Vlad și Cartea cu Genius.