În revista Consilierul de lectură nr. 4 / decembrie 2021, pentru rubrica intitulată Cărți crossover, care propune întâlnirea unui text cu oglinda realității și cu celelalte arte, a fost ales primul volumul din trilogia O istorie secretă a Țării Vampirilor: Cartea Pricoliciului de Adina Popescu. Fragmentul de mai jos face parte din articolul scris de Natașa-Delia Maier.

Volumul a fost reeditat, iar ilustrațiile îi aparțin ilustratoarei Alex Horghidan. Îl poți răsfoi aici.

Cartea Pricoliciului poate fi pentru părinți, „la fel cum a fost Mica istorie a unui secol mare, o punte între generații (în multe privințe, Cartea Pricoliciului și Cartea fetiței-vampir sunt o radiografie a unor aspecte și momente din istoria recentă − ultimii ani ai comunismului, anii integrării României în UE etc.) și o invitație la a privi critic (cu ochii „larg deschiși") lumea în care ne este dat să trăim. Din această perspectivă, se pot genera discuții de „documentare” sau mici „anchete acasă, în familie” referitoare la percepția pe care o au părinții asupra personajelor tipice din basme sau asupra societății de după revoluție (mai ales în preajma lui 2007, momentul integrării României în UE). Extinzând discuția, în colaborare cu profesorul de istorie/de educație socială puteți supune dezbaterii concepte precum autohtonism, globalizare, valori comunitare (bineînțeles, cartea poate fi un fundal minunat și pentru proiectele din domeniul „Interculturalitate”).

Avem o zestre folclorică incredibilă: totuși, este prea puțin cunoscută copiilor. O lectură paralelă cu Îngeri, zmei și joimărițe. Mitologie românească pe înțelesul copiilor (Humanitas) este binevenită – asocierea permite nu doar familiarizarea și înțelegerea unor personaje pe care basmele rareori ni le aduc sub ochi – pricolici, blajini, ciume, ci și contextualizări adecvate pentru cele care sunt receptate superficial astăzi, în raport cu locul lor în tradițiile populare, adesea stinse deja (Sfintele zilelor, bunăoară, Sf. Haralambie, Sf. Trifon, ielele, zânele, calul și cocoșul).

Am construit timp de zece săptămâni două parcursuri de proiect. În primul rând, mi-am oferit răgazul de a lucra pe tipare narative, construcție spațio-temporală, conexiuni cu realitatea ale substanței ficționale (arhive jurnalistice on-line), caracterizări de personaje, discuții despre atmosferă, recenzie de carte etc. Vizionarea unui film comercial inspirat de basme clasice (precum o versiune recentă din Frumoasa și bestia, Crăiasa Zăpezii sau Frozen, O istorie încâlcită etc.) poate fi, alături de nota autoarei un bun punct de plecare pentru discuția despre ce înseamnă „basmul comercial”, despre „reglementare” în basme (provocând pe cei implicați la o discuție despre stereotipie în basm). Neapărat de pus în discuție alături de unul dintre basmele rescrise încât să corespundă ideii de politically correct din colecția Povești corecte politic de adormit copiii a lui James Finn Garner.

În al doilea rând, m-am servit de roman ca de o „contra-ofertă” la atmosfera de Halloween agresiv promovată mediatic. Veți protesta măcar cu un colțișor al minții auzind de Halloween. Iar primul temei al protestului pot să îl intuiesc − faptul că sărbătoarea nu are caracter neaoș, că avem un fel de marcare a trecerii către iarnă − în focurile de Sumedru; că a colinda este un verb pancultural; că dulciuri se oferă în multe culturi copiilor, tocmai în contexte festive (quasi) hibernale. Am plecat de la ideea de carnaval al personajelor literare, pregătit cu o zi înainte prin audiții din Andrew Bird – Night`s falling (în paralel cu vizionarea videoclipului, care propune imaginea unui rătăcitor fără casă și cu lectura versurilor traduse, pentru a sublinia destinul rătăcitor al Pricoliciului (...)

Personajele din Țara Vampirilor s-au dovedit compatibile atât cu serbările agreste ale finalului de toamnă, cât și cu complinirea nevoii de „sclipici” a copiilor. Fiecare și-a ales personajul căruia să îi dea viață și pe care să îl promoveze în prezentările orale susținute în fața colegilor. Am ajuns să avem în deghizările oferite de copii jumătate din personajele necesare pentru a reconstitui măcar o scenă-două din roman (Mara − un pricolici lucrat doar din machiaj, Matei H. în rol de Ar (cu diplomatul de rigoare! în care e romanul Anei Bugiana), Katia − Ileana Cosânzeana, Maya − probabila mamă a lui FătFrumos, soață a Împăratului Verde, Matei S. − în rol de Tase, iar Toma A. pe post de pricolicivârcolac și Ariana în rol de Todosia). Personajele s-au interevaluat, acordându-și scoruri pentru curaj, popularitate, „transparență în acțiune”, consecvență, capacitate de a emoționa și și-au găsit „perechi” în filme pentru adolescenți – ecranizările din Harry Potter, Amurg etc.”

Un text de Natașa-Delia Maier, Liceul Internațional IOANID, București