Interviu cu Lavinia Braniște și Andrei Măceșanu despre „Fanfara lui Rostogol”, carte intrată în catalogul White Ravens 2024

Recent, în redacțiile Arthur & Vlad și Cartea cu Genius a ajuns vestea că Fanfara lui Rostogol, al cincilea volum din populara serie cu Rostogol, scrisă de Lavinia Braniște și ilustrată de Andrei Măceșanu, a intrat în catalogul „The White Ravens” din acest an. Dacă e prima oară când auziți acest termen, iată o scurtă prezentare: „The White Ravens” este o listă recunoscută la nivel internațional, cu recomandări din domeniul literaturii pentru copii și adolescenți. Anual, experții International Youth Library aleg 200 de titluri din peste 50 de țări și le includ într-un catalog în limba engleză (puteți găsi Fanfara lui Rostogol la pagina 95, intrarea cu nr. 182). Catalogul este prezentat an de an la Târgul de carte de la Frankfurt și are rolul unei busole nu doar pentru editori, biblioteci, festivaluri și agenții literare, ci și pentru cititori în căutare de mici comori pe scena internațională a cărților pentru copii și adolescenți.  

Noi am profitat de ocazie să purtăm o discuție cu scriitoarea Lavinia Braniște și ilustratorul Andrei Măceșanu, care ne-a reamintit că Rostogol merge acasă, volumul cu care a debutat seria, a fost inclus de asemenea în catalogul „The White Ravens” din 2017. Dacă n-ați avut încă șansa să intrați în universul porcușorului roz și al prietenilor săi, acum este momentul potrivit. :)

Lavinia Braniște, Andrei Măceșanu, felicitări! Tocmai am aflat că „Fanfara lui Rostogol” a intrat pe lista White Ravens 2024. Voi cum ați reacționat la aflarea veștii? Dar Rostogol și prietenii lui, ei ce-au zis? Mă întreb dacă Păducel a lăsat deoparte morocăneala măcar pentru o clipă…

Andrei: Mulțumim! A fost o surpriză și o mare bucurie să aflu. Primul volum al seriei, Rostogol merge acasă, a fost și el inclus în ediția din 2017 a aceluiași catalog, așa că o nouă prezență în The White Ravens vine ca un fel de confirmare în plus pentru Rostogol și prietenii lui că peripețiile lor suscită interesul și simpatia exact ca la debutul seriei. Cât despre personaje, sunt sigur că la aflarea veștii s-au emoționat. Categoric s-au apucat de organizarea unei serbări, la care inclusiv Păducel poate a simțit că merită să cânte și el puțin, și nu doar din bucium.

Lavinia: Mulțumim! Ne-am bucurat, desigur, și eu, și animalele din Rostogol. Nu știu ce să zic despre Păducel, însă, nu e stilul lui să fie vesel...

Lavinia, spuneai într-un interviu că inspirația pentru seria asta vine din copilărie, iar numele l-ai luat de la un… cățel. Poți relua povestea aici, pentru cititorii care abia acum ajung la cărțile cu Rostogol? Și cum de nu există un personaj cățel (nici pisică, dacă stau să mă gândesc) în lumea animalelor din „Fanfara lui Rostogol”?

Lavinia: Era cățelul unor vecini, mic, alb și pufos, i se potrivea de minune. L-am ținut minte ani de zile până s-a ivit ocazia să-l folosesc. Cât despre câini și pisici, mi s-a părut că sunt destule cărți dedicate lor, sunt și animale foarte prezente în viața noastră de zi cu zi, așa că m-am îndreptat spre personaje din altă zonă. 

Andrei, am aflat din prezentarea ta că, atunci când nu desenezi, cânți la tobe sau citești în aer liber. Nu cumva ai contribuit la ideea acestui volum? Dacă n-a fost așa, Lavinia, cum ți-a venit ideea? Ai cântat sau cânți la un instrument?

Andrei: Ideea cărții a fost integral a Laviniei, iar eu m-am bucurat că a ales să plaseze personajele într-o aventură care are în centru muzica – una dintre marile mele pasiuni. Cânt încă din copilărie la tobe și la alte instrumente de percuție și obișnuiam de pe atunci să desenez tot felul de instrumente muzicale. Și, din pură coincidență, Rostogol cântă la tobe în volumul acesta. :-) 
 

În acest volum, Rostogol ajunge în impas: „Oare eu la ce sunt bun? Dacă mă apuc mereu de altceva înseamnă că nu sunt bun la nimic?“, se întreabă el. Povestea m-a dus cu gândul la Habarnam și la muzicantul Guslă. Asemenea lui Habarnam, și Rostogol încearcă diverse activități: poet, magician, acum muzicant în fanfară… A fost „Aventurile lui Habarnam” o influență directă? 

Lavinia: Habarnam a fost una dintre cărțile copilăriei mele, dar n-am revizitat-o, așa că nu-mi sunt proaspete întâmplările și dilemele personajelor de acolo. Aș spune că încercările profesionale ale lui Rostogol (dacă le pot numi așa) sunt luate de-a dreptul din viața mea – din viața de adult, ce-i drept, fiindcă în copilărie nu aveam spirit antreprenorial. Și eu am încercat o grămadă de profesii până să mă decid la ce sunt bună și cred că m-am irosit, dar cu folos. 

Voi spre ce părere înclinați? Spre cea a bursucului Ulric, care consideră că Rostogol se risipește, sau spre a vulpoiului Socott, care crede că e dreptul lui Rostogol „să încerce să fie o mie de lucruri pe lumea asta”? 

Andrei: Deși pot înțelege precauțiile și îngrijorările lui Ulric, tind să fiu mai mult de acord cu Socott. Până la urmă, dacă nu încerci tot felul de lucruri și nu acorzi atenție mai multor înclinații, cum vei putea descoperi ce merită cel mai mult să aprofundezi?

Lavinia: Și eu cred că Rostogol are dreptul să încerce o mie de lucruri, deși în viața reală, pentru un om, asta e greu de făcut fără o plasă de siguranță, cum ar fi o familie bogată. Din fericire pentru povestea noastră, Rostogol nu e om, e un purcel cu o copilărie foarte lungă.

Lavinia, cine ești tu în cartea asta? Corbul Melodiu vorbește în versuri, iar într-un interviu ai spus că, odată cu povestea lui Rostogol, ai redescoperit plăcerea poeziei cu rimă; am simțit însă o afinitate aparte cu vulpoiul Socott…. E așa sau altfel?

Lavinia: Cred că e puțin din mine în fiecare personaj, dar e drept că sunt mai atașată de vulpoi. Însă îmi place și ariciul, îmi place și porcușorul, îmi plac chiar și cei zece frați ai săi. E o serie cu care eu m-am format ca autoare de cărți pentru copii, am crescut împreună cu personajele astea și-mi sunt toate foarte dragi.
 

Andrei, care este personajul tău preferat din „Fanfara lui Rostogol”, cel de care te-ai atașat cel mai mult în timpul procesului de ilustrare a volumului? 

Andrei: Păducel! În volumul acesta am avut ocazia să ne apropiem mai mult de el și să îl cunoaștem. Încă râd când îmi amintesc scena în care încearcă să îi vândă contesei Bernarda buciumul pe care tot ea i-l făcuse cadou, pentru a scăpa de povara de a-l căra după el. M-am amuzat și să desenez delicatesele de la masa festivă a familiei de arici. Păducel mi se pare un personaj care le dă șansa copiilor să fie atenți la un tip de emoții cu care se confruntă toată lumea, dar pe care putem fi tentați să le vedem ca neajunsuri, nu ca părți firești din noi înșine.
 

Care au fost reacțiile micilor cititori la „Fanfara lui Rostogol”? Ați primit întrebări mai deosebite?

Andrei: Aș zice că s-au distrat să vadă tot felul de alăturări între diverse animale și instrumente muzicale. Am vorbit cândva la o întâlnire cu cititorii despre ce alte instrumente ar mai putea fi adăugate fanfarei lui Rostogol, iar unul dintre răspunsurile mele preferate a fost cel al unei foarte tinere cititoare, care mi-a spus că și soarele de pe cer e tot un instrument, care ne cântă în fiecare zi. :-)

Lavinia: Copiii care citesc Rostogol sunt încă la o vârstă la care sunt vorbăreți și curioși, dar și foarte onești cu privire la reacțiile pe care le au față de poveste sau de personaje. Au tot timpul idei năstrușnice și întrebări: de ce s-a întâmplat așa și nu altfel, de ce pleacă acolo și nu dincolo? Am tot timpul impresia la întâlnirile cu copii că-mi dau variante de cărți, mereu îmi spun să mă duc pregătită să iau notițe și nu știu cum se face că uit mereu.

Am și eu o nedumerire: de ce cumpără contesa Bernarda un pian care nici măcar nu e folosit? :D

Lavinia: Păi cum ar fi o școală de muzică fără pian? E obligatoriu!

Andrei, a fost greu să găsești identitatea vizuală potrivită cărților cu Rostogol? Cum ai ales stilul și paleta cromatică pentru ilustrarea acestor volume? A venit și Lavinia cu sugestii?

Andrei: Când am lucrat primul volum din serie, în urmă cu aproape nouă ani, eram foarte pasionat de avangarda din arta secolului XX și am vrut să mă joc cu niște forme de reprezentare mai puțin convenționale în cărțile pentru copii. Mi-am propus să creez un întreg spațiu și o colecție de personaje apelând la îmbinări de forme geometrice, în mijlocul cărora să iasă în evidență Rostogol – un personaj foarte recognoscibil datorită designului său esențializat care, până la urmă, își trage inspirația chiar din numele personajului. Nu aș zice că a fost greu, ci mai degrabă provocator și amuzant. Iar Lavinia și Florentina Hojbotă, cu care am vorbit la momentul respectiv din partea redacției, au avut încredere și le sunt recunoscător că au încurajat această abordare.

A fost vreo scenă sau vreun personaj mai greu de desenat în „Fanfara lui Rostogol”? Ne poți arăta schițe din timpul procesului de lucru?

Andrei: Cred că pentru designul contesei Bernarda am făcut cele mai multe cercetări și variante până am adus-o în forma pe care o vedeți în carte. Am vrut să pară în același timp și elegantă, și rece, dar să transmită și că ascunde un suflet mare și blând. Schițe însă mă tem că nu am la îndemână, le-am rătăcit printre alte desene.
 

Lavinia, spuneai undeva că Rostogol nu ocupă neapărat rolul central. În acest volum, atenția se mută pe Păducel, un tânăr arici care leagă o prietenie cu o contesă în vârstă, care-i dăruiește un bucium. Cum construiești poveștile cu Rostogol și de ce nu îl distribui mereu în rolul principal?

Lavinia: Cred că am prins drag de Păducel în volumele anterioare și am vrut să-i dau și lui ocazia să fie în prim-plan măcar o dată.

Aveți un răspuns la dilema contesei Bernarda: care este scopul aricilor pe lume? Și aveți întâmplări cu arici în viața reală? 

Andrei: Îmi place foarte mult întrebarea, dar cred că răspunsul acesta îl poate intui cu adevărat doar un arici. Mi-e greu să mă pun în pielea și în țepii unuia.

Lavinia: Nici eu nu știu care e scopul aricilor pe lume, probabil că același ca al oamenilor. Și nici la întâmplări nu am fost martoră, dar am citit multe despre arici înainte de a începe să scriu. E una dintre etapele mele preferate – această pregătire înainte de a scrie, în care citesc despre animalele care apar în carte și încerc să corelez lucruri specifice vieții lor cu întâmplările care mă interesează pentru povestea mea.

Ce urmează în viața lui Rostogol? Pregătiți o nouă aventură și dacă da, ne puteți dezvălui câte ceva din următoarea poveste?

Andrei: Mărturisesc că da; pregătim chiar în viitorul apropiat o surpriză! Dar pentru că, spre deosebire de text, ilustrațiile sunt încă în lucru și pentru că nu vreau să dau din greșeală vreun spoiler, mai bine vă spune Lavinia mai multe detalii.

Lavinia: Urmează ultimul volum din serie, dar eu am scris textul mai demult și m-am detașat de el. Aștept cu nerăbdare ilustrațiile și paginarea cărții, ca să am prilej să mai trec o dată prin poveste.