Interviu cu artista vizuală Anca Smărăndache despre volumul „De pe-o bună dimineață”, cu poezii de Otilia Cazimir

La Salonul Internațional de Carte Bookfest apare un nou volum în splendida colecție „Versocicleta“ a Editurii Vlad și Cartea cu Genius: De pe-o bună dimineață, cu poezii de Otilia Cazimir, puse în valoare de frumoasele ilustrații ale Ancăi Smărăndache, pe care o știți fără îndoială din volume precum Aventurile lui Huckleberry Finn, Vrăjitorul din Oz sau Poveste de Crăciun. 

Vineri, 30 mai, de la ora 13.00, vă invităm la standul Grupului Editorial ART la o sesiune de autografe ilustrate de Anca Smărăndache (programul complet al evenimentelor Arthur îl găsiți aici). Până atunci, artista ne-a răspuns la câteva întrebări despre experiența lucrului la volumul De pe-o bună dimineață și felul cum a receptat poemele Otiliei Cazimir. 
 

Anca Smărăndache, aflăm din prezentarea ta că ai studiat artă murală la Liceul de Arte „Marin Sorescu“ din Craiova și că până acum ai ilustrat peste 30 de cărți, printre care o mare parte din colecția Arthur Gold. Ce altceva ne mai poți spune despre tine? Cum ai început să desenezi, ce te încântă, ce te enervează?

Am inceput să desenez încă din copilărie jucându-mă și, așa cum am mai spus-o undeva, am continuat să mă joc desenând și pictând. Am avut privilegiul să am părinți care m-au susținut mereu în alegerea făcută. Era cam evidentă ce-i drept, fapt pentru care am urmat Facultatea de Arte și un Master în arte vizuale. Un singur lucru l-am știut și simțit cu o claritate suspectă pentru un copil care abia își lega șireturile: că o să fac ceva artistic care implică culoare. Nu știam exact dacă voi picta, voi ilustra cărți sau voi inventa un nou tip de unicorn vizual, dar era clar că mă voi scălda în apele creative ale artelor vizuale.

Între timp s-au făcut mai mult de 30 de cărți si pentru că tot ai amintit de colecția Arthur Gold, va apărea acum la Bookfest București și cartea Un yankeu la curtea regelui Arthur de Mark Twain, unde am încercat o nouă abordare vizuală.

Îmi plac diminețile cu soare, plimbările în natură, o rază de lumină neinvitată și strecurată unde dorește ea, mă încântă poveștile spuse, citite, auzite, trăite, ilustrate, prezența prietenilor în viața mea, frumusețea lucrurilor mărunte. Nu fac casă bună cu răutatea, lipsa respectului și a bunului simț.

Cum ai ajuns să ilustrezi volumul „De pe-o bună dimineață”? Și cum ai ales ce elemente și scene să desenezi? 

Propunerea a venit din partea Dianei Zografi, coordonatoarea colecției Versocicleta. Mai ilustrasem în această colecție volumul La Paști de G. Topîrceanu, așa că mi s-a luminat fața la gândul că voi avea ocazia să intru în universul plin de umor și delicatețe al poeziilor Otiliei Cazimir. Aveam chef să ilustrez poezii. Le-am citit și le-am lăsat pe ele să îmi spună ce anume să ilustrez. Am ales acele versuri mai ofertante vizual și am fost mereu atentă la starea generală a fiecărei poezii – să nu stric muzica cu un desen prea literal sau prea zgomotos.
 

Care e relația ta cu poeziile Otiliei Cazimir? Le știai dinainte, le-ai (re)descoperit cu ocazia lucrului la acest volum? Ai un poem preferat?

O cunoșteam, cumva, din copilărie, dar adevărata reîntâlnire a fost acum. Mi-a plăcut felul în care vorbește direct cu cititorul – fără ocolișuri, dar cu o seninătate cuceritoare, cu ironie blândă și empatie în filigran. E greu să aleg un singur poem preferat, așa că trișez și îți spun cinci care mi-au rămas în minte: Măcăleandru, Vulpea cizmărița, Fabula, Cântec de leagăn și La iepuri. 

Poeziile ei nu au cum să nu îți placă. Pot să atingă preferințele tuturor copiilor: sunt jucăușe, subtile și memorabile. Poeziile ei sunt o invitație într-o lume locuită de ființe mari și mici, mai mult mici și toate îți vorbesc pe rând.  Volumul este, așa cum frumos spune Veronica D. Niculescu în descrierea cărții, ,,un paradis de senzații”.

Cum ai ales stilul, paleta cromatică? Ai mers într-o direcție diferită de ce ai lucrat înainte sau te-ai păstrat într-o zonă similară? 

Am înțeles de la prima discuție cu echipa Editurii Arthur că ilustrațiile trebuie să fie în acord cu întreaga colecție și la fel de amuzante și fresh ca cele pe care le făcusem pentru volumul La Paști. Ilustrațiile acestei cărți sunt lucrate în tehnica digitală într-o paletă cromatică veselă și optimistă, cu o textură vibrantă, astfel încât să aibă acel aer cald și imperfect al tehnicii tradiționale. Am încercat un stil mai comic, niște ilustrații mai aerisite în pagină, punând accentul pe expresivitatea personajelor, posturi și situații amuzante. Am vrut ca fiecare desen să se simtă ca o fereastră spre un univers familiar și viu.

Ce provocări ai întâmpinat lucrând la „De pe-o bună dimineață”? Au fost scene sau poezii care s-au lăsat desenate mai greu? 

Da, au existat câteva poezii care s-au încăpățânat să nu se lase prinse din prima. Când încerci să transformi un anotimp într-un personaj sau o stare meteorologică într-o fizionomie, lucrurile pot deveni... alunecoase. Baba Dochia și Promoroaca au avut nevoie de mai multe schițe și revizitări. Este foarte important să se creeze o coerență vizuală la toate poeziile. La Vine Ene pe la gene, personajul Ene a fost inițial mult mai prezent, aproape central. Împreună cu Diana Zografi și Iulia Tudorie am decis să-l „micșorăm” și să-l trecem în plan secund, pentru a păstra un echilibru mai bun în ilustrație. În frenezia creativității am avut tendința să aglomerez anumite ilustrații mai mult decât trebuie, iar echipa editurii a avut grijă să mă tempereze. Am comunicat bine și le mulțumesc pentru asta.

 

Este vreo ilustrație (sau mai multe) de care ești mulțumită în mod special?

M-au inspirat mult titlurile celor șapte capitole, pentru care am gândit ilustrațiile într-o formulă recognoscibilă și puțin diferită de ilustrațiile poeziilor. Îmi plac cum mi-au ieșit vulpițele (un pic șirete, dar simpatice) oițele (ușor înțelepte), ariciul, melcul de la poeziile-ghicitori (mai zen), ciocănitorile și insectele (într-o forfotă organizată).

Cum decurge procesul tău de lucru? Desenezi în continuare pe hârtie? Și ne poți arăta o schiță pentru „De pe-o bună dimineață”? 

Da, hârtia e mereu prima care află ce am de gând. Ideile se strecoară mai repede din creion decât de pe tabletă, indiferent de tehnica pe care aleg să o folosesc la ilustrarea unei cărți. În cazul cărții De pe-o bună dimineață, având în vedere ritmul intens de lucru, am făcut o parte din schițe direct digital – cu grijă să nu pierd spontaneitatea liniei. După ce desenul e stabilit, urmează partea de culoare și textură. Efectul final pe care îl doresc la tehnica digitală este să pară cât mai aproape de tehnica tradițională.

Schițe în creion pentru poemul „Vulpea cizmăriță“

Ai un „ceva” preferat pe care ai tendința să-l incluzi mereu în cărțile pe care le ilustrezi? Un animal, o plantă, un obiect…

Am observat că, inevitabil, cartea în sine e un element pe care l-am introdus în cam toate cărțile pe care le-am ilustrat. Cred că e felul meu de a face un mic salut cititorului. Îmi place de asemenea să introduc mici ființe, gâze, păsări, animăluțe, elemente din natură, unele reale, altele inventate. Iar din acest punct de vedere, cartea mi s-a potrivit mănușă (una cu dantelă). Tematica era acolo.

Ce ilustratori urmărești? Ne poți recomanda și câteva volume ilustrate sau de bandă desenată care îți plac foarte mult?

Sunt mulți artiști care mă inspiră și care se tot înmulțesc, astfel că lista preferințelor nu este statornică. Însă revenirile frecvente se îndreaptă asupra multor artiști din istoria artei. Din zona ilustrației contemporane, mă inspiră Rebecca Dautremer, Carll Cneut, Joanna Concejo, Marion Arbona, Victoria Semikyna, Beatrice Alemagna… iar lista poate continua. Admir lucruri diferite de la mulți artiști/ilustratori. 

În cazul albumelor ilustrate, amintesc cu greu câteva (pentru că sunt și aici multe): Regele tuturor sălbăticiunilor de Maurice Sendack, toate romanele grafice ale lui Shaun Tan, Haiku siberian de Jurga Vile și Lina Itagaki, Aventuri în Momilandia de Tove Jansson, Cloth Lullaby. The Woven Life of Louise Bourgeois ilustrată de Isabelle Arsenault, sau Ce este un copil? de Beatrice Alemagna.
 

La ce lucrezi acum?

Am plonjat cu tot cu pensule într-o poveste fantastică contemporană care are nevoie de multă pictură și răbdare și care îmi place foarte mult. În paralel (lucru rar pentru mine), mai am alte două proiecte deschise – o întâmplare atipică pentru ritmul meu de lucru, dar uneori proiectele se aliniază cumva de la sine. Așa că jonglez între lumi, culori și stări.