Întâmplări cu sare și piper #7. Povestitori: Alex Moldovan și Andrei Măceșanu

Îndrăgitul autor Alex Moldovan, pe care-l știți fără îndoială din seria cu Olguța, s-a alăturat anchetei noastre despre amintiri culinare și ne-a dezvăluit o rețetă care crește garantat glicemia. Iar Andrei Măceșanu, artistul care l-a desenat pe porcușorul Rostogol, ne-a trimis o ilustrație inspirată de prima călătorie la Barcelona și revelația pe care i-a oferit-o o porție de paella. 

Alex Moldovan - Zăhărelul

Amintirea mea e una fals-culinară, dar plină de învățăminte. Era iarnă, frig și aveam draci de copil de șase ani, într-o dimineață în care singurul lucru pe care ar trebui să-l faci după ce trezești e să te bagi la loc în pat. Chestia era că fratele meu mai mare avea sarcina deloc de invidiat de a mă duce la grădiniță, iar eu nu mă dădeam dus. A apelat la autoritatea mamei, pe care a sunat-o la servici și a întrebat-o ce-i de făcut. După o pauză de câteva secunde, l-am auzit spunând că „o să mă ducă cu zăhărelul”. În momentul ăla m-am activat rapid. În mai puțin de un minut eram spălat, îmbrăcat și gata de plecare, tot numai un zâmbet. Evident că la poarta grădiniței nu am găsit niciun fel de zăhărel, în orice caz, nu de felul celui la care mă așteptam. A fost una dintre primele lecții de viață, pe care am învățat-o printre lacrimi și urlete de frustrare la o vârstă fragedă. 

Ca să nu rămân dator totuși cu rețeta, vă prezint mai jos una dintre delicatesele pe care mi le preparam în numeroasele după-amiezi pe care trebuia să le petrec singur acasă în anii ‘80, cu care încercam să-mi potolesc pofta de dulciuri, care erau aproape inexistente sau de proastă calitate. 

Așadar: se ia o jumătate de cană de zahăr și se amestecă bine cu o linguriță de cacao plină-ochi. Se savurează pe îndelete, la pachet cu lectura Recreației mari, cartea cu coperte galbene scrisă de Mircea Sîntimbreanu, sau, și mai bine, cu Tom Sawyer, capodopera lui Mark Twain (neapărat varianta din colecția Biblioteca pentru toți copiii). Vă previn, rezultatul va fi creșterea amețitoare a nivelului de zahăr din sânge (duh!), însoțită eventual de o durere zdravănă de cap. 

Vă doresc poftă bună să nu trebuiască să încercați rețeta mea!

Andrei Măceșanu - Paella

Una dintre amintirile mele culinare preferate e asociată cu prima călătorie în afara țării. Aveam șaisprezece ani și mă aflam în Barcelona, la începutul verii. În acele zile am gustat pentru prima dată paella cu fructe de mare și, adolescent fiind, am simțit cât de multe lucruri sunt de descoperit pe lume: ceva din mine a simțit o bucurie imensă la gândul că mă așteaptă atâtea experiențe noi. Lăsând la o parte farmecul orașului și al bulevardelor sale pline de vegetație, o impresie foarte puternică mi-au lăsat Fundația Joan Miró și, evident, tot ce înseamnă prezența lui Gaudí în oraș. De atunci încoace, paella a rămas întipărită în mintea mea ca unul dintre simbolurile unei lumi splendide care, deși e mai mare decât noi, ne așteaptă să o cunoaștem și ne invită să-i conservăm și să-i sporim frumusețea.