Harry Potter și piatra filosofală - cap. X. Halloween

„În dimineața de Halloween se treziră în aromele delicioase de dovleac copt care pluteau pe coridoare. Dar mai grozav chiar decât orice a fost că profesorul Flitwick îi anunță la ora de Farmece și Vrăji că îi considera pregătiți să înceapă să facă obiectele să zboare prin aer, un lucru pe care toți ardeau de nerăbdare să‑l încerce, încă de când îl văzuseră făcând broasca lui Neville să execute curse aeriene prin clasă. Pentru partea practică, profesorul Flitwick grupă elevii doi câte doi, să lucreze împreună. Harry nimerise cu Seamus Finnigan (o mare ușurare pentru că Neville tot încercase să‑i facă semn să lucreze cu el). Ron, în schimb, fusese sortit să lucreze cu Hermione Granger. Era greu de spus care dintre cei doi era mai înciudat de acest aranjament. Hermione nu mai vorbise cu băieții din ziua în care sosise mătura lui Harry.

(…)

Era deosebit de greu. Harry și Seamus roteau bagheta și șfichiuiau aerul cu ea din răsputeri, dar pana pe care li se ceruse s‑o trimită în slăvi rămânea în fața lor nemișcată. Seamus își pierduse răbdarea în ase‑ menea măsură, încât îi dădu bietei pene un ghiont ajutător cu bagheta și‑i dădu foc. Harry trebui să stingă cu pălăria flăcările izbucnite ca urmare a acestei manevre. Nici Ron, la masa alăturată, nu părea să aibă mai mult noroc.

— Wingardium Leviosa! striga el cât îl ținea gura, rotindu‑și brațele lungi de parcă era o moară de vânt.

—Nu pronunți corect, o auzi Harry pe Hermione repezindu‑l. Se spune Wing‑gar‑dium Levi‑o‑sa, pronunță frumos silaba „gar“, cu „a“ lung.

— De ce n‑o pronunți tu, dacă ești așa deșteaptă? mârâi Ron. Hermione își suflecă mânecile robei, șfichiui aerul cu bagheta și zise:

— Wingardium Leviosa!

Pana decolă de pe pupitru și începu să graviteze pe deasupra lor, la o înălțime apre‑ ciabilă.

— Bravo, excelent! aplaudă profesorul Flitwick. Atenție, toată lumea! Domnișoara Granger a reușit!

La sfârșitul orei, Ron era un pachet de nervi.

(…)

Harry tocmai își punea pe farfurie un cartof copt, când profesorul Quirrell intră în sală fugind ca turbat, cu turbanul vraiște și cu ochii tulburi de groază. Toate privirile erau ațintite asupra lui când ajunse la scaunul profesorului Dumbledore, unde se aplecă peste masă și zise cu respirația întretăiată:

— Trol… la subsol… m‑am gândit că e bine să știți.

După care se prăbuși încet la podea, leșinat de‑a binelea.

Se stârni imediat haosul. Fu nevoie de mai multe pocnitori cu lumină purpurie lansate din vârful baghetei profesorului Dumbledore pentru a restabili liniștea.

— Prefecții! tună el. Fiecare să‑și adune elevii din case și să‑i conducă imediat în dormitoare.

Percy era în elementul lui.

— Urmați‑mă! Anul întâi, rămâneți în grup! N‑aveți de ce să vă temeți de trol dacă ascultați ordinele mele. Rămâneți aproape de mine! Faceți loc, trece anu‑ntâi! Pardon, vă rog, sunt Prefect!

— Cum a reușit trolul să pătrundă acolo? întrebă Harry în timp ce urcau scările.

— Nu mă‑ntreba… Se știe că trolii‑s tembeli cu spume, îi răspunse Ron. Poate i‑a dat drumul Peeves, să ne facă o farsă de Halloween."

fragment din Harry Potter și piatra filosofală de J.K. Rowling

 Ilustrații de Jim Kay

Traducere din engleză de Florin Bican