De la bullying la superputeri. Seria „Manual pentru Supereroi” de Elias și Agnes Våhlund

Când e ultima dată când ați citit o carte scrisă de un cascador? Exact, un artist care face minuni sub cupola unui circ. Dacă răspunsul e „niciodată” sau „acum muuult timp” (ha, norocoșilor!), trebuie să citiți Manual pentru Supereroi, seria grafică scrisă de Elias Våhlund, ilustrată de soția lui, Agnes Våhlund, tradusă din limba suedeză de Andreea Caleman și publicată la miniGrafic. 

Bine, pe lângă cascador, Våhlund este și scriitor, regizor, scenarist, actor, profesor (de circ) și director al unei case de discuri. Este, cu alte cuvinte, un artist cu multe talente, pe care nu ratează nicio ocazie să le împărtășească și să-i învețe și pe alții. Iar atunci când simte că situația îi scapă de sub control, scrie o poveste transformată într-o serie foarte iubită, tradusă în multe-multe limbi și vândută în câteva milioane bune de exemplare. Ca atunci când fiica lui a devenit victima hărțuirii la școală. A creat un personaj aflat în aceeași situație și l-a învățat cum să-și dezvolte superputerile. Așa au apărut Lisa și Manualul pentru Supereroi, iar puștoaica a învățat cum să scape de colegii nesuferiți.

Sursa foto: boktugg.se

Până să ajungem să vedem care-i legătura între Lisa și Manual, să ne întoarcem puțin la autor. Născut în Suedia, Elias Våhlund și-a făcut o parte din studii în Danemarca, dar apoi s-a îndrăgostit de circ și a plecat în Franța, Italia și Marea Britanie pentru a-l studia. După ce a lucrat mulți ani în teatre și circuri europene, în 2004 a ajutat la deschiderea unui liceu dedicat artei circului și a unui program de mentorat în cascadorii într-un oraș din țara natală. Prin 2012, pe când lucra la un parc de distracții tematic, dedicat Vestului Sălbatic, a cunoscut-o pe Agnes, Agnieszka, pe numele său real, o artistă originară din Polonia, care realiza portrete vizitatorilor. Punându-și la un loc imaginația și talentele, cei doi au creat seria Manual pentru Supereroi, care le-a adus recunoaștere internațională, dragostea a milioane de cititori și numeroase premii. Pentru că ce putea ieși din mințile unui scriitor care declară că-și „câștigă existența jucându-se” și a unei ilustratoare pasionate de benzile desenate, „care se consideră o tocilară get-beget”? Doar o serie de romane grafice cât se poate de antrenante.

*

O străduță pavată cu piatră cubică, mărginită de case cu unu-două etaje. Lumina apusului care se reflectă în geamuri și poate să ofere salvarea la capăt de drum. O siluetă care pare să alerge, a cărei umbră se întinde pe caldarâm în spatele ei. Și cuvintele: „De dușmani poți fugi. De tine însuți, nu.” Așa arată prologul primului volum, Manualul. E clar că ceva se întâmplă. E și mai clar că ceva rău se întâmplă. 
 

Dăm pagina și aflăm: 

„Bagă viteză, clăpăugo! Acu’ te prindem!”

Lisa aleargă cât poate de repede spre casa bunicii. Sau măcar spre bibliotecă, unde speră să se poată refugia. Are uniformă de școală, ghiozdanul în spate și da, urechile ei sunt mai mari. Iar pentru asta Robert, Nick și Max n-o pot ierta și-i fac zile fripte încontinuu de când s-a mutat la școala de lângă casa bunicii, când mama a plecat să lucreze o perioadă în altă țară. 

„— Tot n-ai învățat să zbori. 

— Cu urechile alea, puteai să decolezi de mult! rânji Nick răutăcios. 

— Taică-tu era elefant, nu? râse Max, în spatele celorlalți. 

— Hai, nu fi tristă! o consolă Robert și o trase de urechi. Te-nvățăm noi să zbori!” 

Același refren zi de zi. Cu mici variațiuni. Așa că Lisa adoarme în fiecare seară cu mâinile strânse pe urechi, doar-doar s-or mai lipi de cap până dimineață. Dar niciodată nu-i iese și gașca celor trei o ia de la capăt.

„De ce mă hărțuiesc întruna? Așa o să fie mereu? Toată viața? Până la 80 de ani, când n-o să mai pot fugi?“
 

La asta se gândea Lisa, ghemuită într-un colț de bibliotecă, cu lacrimile pe obraji, când privirea i-a fost atrasă de o carte roșie, care „lucea ca o lampă”. Pe cotor scria Manual pentru supereroi. Știa și ea foarte bine că supereroii nu există în realitate. Dar, chiar și-așa, nu a putut rezista tentației de a o răsfoi și apoi de a o împrumuta. Ciudat, îi spuse Caroline, sora bunicii, volumul nu figura în baza de date. Așa că-l putea lua pe o perioadă nelimitată. Ajunsă în camera ei, Lisa citi pe nerăsuflate introducerea:

„Cartea aceasta schimbă vieți. Și pe-a ta, și pe-a celor apropiați ție. Nu tu ai găsit cartea aceasta. Ea te-a găsit pe tine…”

Și așa începe, într-adevăr, noua viață a Lisei. La început nimic nu pare să-i iasă: nici zborul, nici tehnicile extraordinare de luptă corp la corp și nici animaleza, abilitatea de a vorbi cu animale. Cele trei superputeri pe care a decis să le încerce mai întâi. Dar știe că nu trebuie să se dea bătută. Să încerce iar și iar. Chiar dacă ziua, la școală, tachinările colegilor conduși de Robert continuă. Degeaba decide să le țină piept, chiar sunt mult mai puternici decât ea. Pentru că sunt trei. Și ea doar una.

Norocul face ca fix în zilele acelea bunica să-i dea o salopetă roșie, făcută chiar de ea. 

„Treningul îi venea fantastic! Era dintr-un material foarte ușor, dar atât de călduros, încât Lisa era sigură că îl putea purta pe-afară chiar și-n miezul iernii.”

Oare să fie doar o coincidență? Greu de spus. Mai ales că, în volumul al doilea al seriei, Masca Roșie, Lisa primește și o pereche de cizme roșii, făcute parcă la comandă pe măsurile ei. Iar de mască se ocupă singură: o cravată veche a bunicului e tot ce-i trebuie.
 

Așadar, în costumul roșu, fata de nouă ani pare să aibă mai mult noroc cu superputerile. Nu doar că reușește să zboare, dar și rezolvă primul caz: un bătrân jefuit de doi hoți aflați în căutare de monede rare. Episodul mi-a adus aminte de Batpig, porcușorul devenit peste noapte supererou, căruia, însă, nu-i merg lucrurile chiar unse la prima misiune. Dacă vreți să aflați mai multe despre el și aventurile lui, aruncați un ochi aici.

Să ne întoarcem la Lisa. După ce-i pune la punct pe hoți și pe șeful lor, devine o adevărată vedetă în oraș. A doua zi toată lumea vorbește de supereroul care-a salvat situația, toți colegii încearcă să se laude cu câte-o victorie alături de eroul îmbrăcat în roșu. Desigur, nimeni nu știe că în spatele măștii e o fată. Mai mult, nimeni nu știe că în costum nu-i nimeni altcineva decât Lisa – ținta atacurilor atât de dureroase ale lui Robert, Max și Nick. 

Dar lucrurile se vor schimba după o reprezentație de circ. Nu puteau lipsi cascadoriile din romanele lui Våhlund. De data aceasta, marele star a fost Carl, o gorilă gigantică. I-a încântat pe spectatori, printre care și Lisa, bunica și Caroline, dar și Robert și amicii săi, cu numere care mai de care mai spectaculoase: bătut la tobe, cățărat pe o frânghie, mers în echilibru pe sârmă – cu două tăvi cu pahare de sticlă în gură – și tot așa. Din păcate, cei trei băieți vor afla în curând că gorila Carl poate face mai mult de-atât. Mai ales când e vorba de iepurașul George. Noroc că Masca Roșie a fost pe fază. Ce s-a întâmplat vă las să descoperiți pe cont propriu. Pot doar să vă spun că Lisa n-a mai fost nevoită să doarmă cu mâinile pe urechi.
 

Îmbinând stilul ilustrațiilor manga cu ale comicsurilor americane, volumele seriei Manual pentru Supereroi sunt povești pline de aventură care nu ocolesc realitățile concrete ale copiilor. Bullyingul este o problemă cu care se confruntă copiii din toată lumea (poate vă amintiți, de exemplu, povestea lui Jensen, protagonistul din romanul grafic Îndrăznește de Svetlana Chmakova, despre care am scris aici). Chiar dacă nu toți ajung să-și dezvolte superputeri ca Masca Roșie, cu siguranță vor reuși, citind aceste cărți, să capete mai multă încredere în ei și să știe cum și unde să ceară ajutor. Ajungând apoi, cu sau fără puteri supranaturale, să spună și ei împreună cu Lisa:

„Dacă-ți urmezi visul, într-o zi se va împlini.”

Și fiți pe fază, pentru că în curând va apărea la miniGrafic Singură, al treilea volum din seria Manual pentru Supereroi.