Crești cu povești #12: Trei cărți despre fete care aleg să facă lucrurile „altfel”

Cum îi ajută pe copii expunerea la diverse modele feminine din literatură? Într-o mulțime de feluri: își formează o viziune echilibrată despre societate, văd în ei înșiși potențialul de a dezvolta abilități și valori care să-i ghideze pe parcursul vieții, le sprijină dezvoltarea empatiei, promovând diversitatea și incluziunea, dar mai ales, combat stereotipurile de gen.

Iar această schimbare înseamnă o lume mai deschisă, mai empatică și mai prosperă, în care toți au șansa de a contribui la bunăstarea generală fără limitările impuse de așteptările sociale tradiționale.

Cine vrea să fie „Cea mai rea prințesă”?

Cea mai rea prințesă, de Anna Kemp și Sara Ogilvie, apărută la Editura Vlad și Cartea cu Genius, tradusă de Andreea Caleman este o carte amuzantă, care desființează clișeul din basme potrivit căruia prințesele își așteaptă cuminți prințul și trăiesc până la adânci bătrâneți între zidurile unui castel.

După ce încearcă destinul clasic de prințesă, și, desigur, își întâlnește prințul, Suzi descoperă că o astfel de viață nu este pe placul ei.

Iată ce îi spune prințul:

„Eu cu armele

Tu cu dantelele

Zâmbește frumos și fă-ți bucle cochete

Vânatul de dragoni nu-i pentru fete!”

Suzi iubește să fie independentă și apreciază valori precum prietenia și libertatea, de aceea, până la urmă, va trăi o viață plină de aventură.

Copiii învață de la Suzi să iasă din tiparele tradiționale, să renunțe la prejudecăți și să-și creeze propria poveste pe care s-o trăiască, fără plictiseală, până la adânci bătrâneți.

Ilustrațiile sunt superbe, iar spiritul rebel al prințesei Suzi va cuceri, cu siguranță și băieții și fetițele.

De ce ai „100 de rochii”, dacă nu le porți?

O sută de rochii de Eleanor Estes, ilustrată de Louis Slobodkin, tradusă de Lavinia Braniște, spune povestea Wandei, o fetiță care poartă în fiecare zi aceeași rochie albastră, spălăcită, dar care susține că are acasă 100 de rochii aranjate frumos în dulap.

Colegele ei o tachinează zilnic și râd când fetița vorbește cu entuziasm despre cele 100 de rochii, până într-o zi când doamna învățătoare le citește o scrisoare:

„Dragă domnișoară învățătoare, Wanda mea n-o să mai vină la școala dumitale. Nici Jake. Acum plecăm în oraș mare. Acolo nu strigă poloneji. Nici nu mai întreabă de ce nume ciudat. În oraș mare, multe nume ciudate.

Al dumitale,

Jan Petronski” (pag. 43-44)

După ce Wanda s-a mutat, una dintre colegele ei, Maddie, începe să aibă remușcări. Nu ar fi trebuit să râdă împreună cu celelalte fete de ea, ba chiar și-ar fi dorit să îi fi ținut partea. Dar n-a făcut nimic din toate astea și gândurile nu-i dau pace. Ar vrea să își ceară iertare, dar acum pare foarte târziu pentru asta.

Copiii învață din această carte cât de ușor se poate intra într-o dinamică repetitivă, care îi transformă din colegi simpatici în hărțuitori sau complici la bullying, le oglindește gândurile și temerile, iar la final, le dă puterea de a opri acest cerc vicios.

Află dacă Maddie va reuși să repare relația cu Wanda și cum100 de rochii pot despărți, dar mai ales, pot apropia niște fete.

Când drumul spre sine se face în galop

Pictează vântul, de Pam Muñoz Ryan, tradusă în limba română de Mihaela Sofonea a apărut în colecția Arthur Red Adventure.

Părinții Mayei, care are 11 ani, au murit într-un accident, iar fetița este crescută de bunica paternă, într-o casă în care interdicțiile și regulile sunt nenumărate. Mai mult, bunica a exclus din viața fetiței tot ce avea legătură cu mama ei, pe care o consideră vinovată pentru accidentul fatal.

Ruptă de familia extinsăși cu amintiri estompate despre părinți, Maya nu reușește să-și contureze identitatea. Când bunica moare, Maya ajunge în grija familiei materne, la o fermă, unde mătușa Vi este ghidul de care are nevoie să se descopere.

Alături de ea, învață să călărească, să își stăpânească emoțiile, recuperează amintiri și povești despre părinții ei, dar cel mai important, află cum să-și acceseze propria ei forță interioară.

Cel mai semnificativ moment este acela în care Maya o recuperează din sălbăticie pe Artemisia, calul care a aparținut mamei ei. Împreună vor supraviețui unui cutremur care declanșează alunecări de teren, iar Maya își vindecă alături de Artemisia și rănile fizice, dar mai ales, pe cele emoționale.

Pictează vântul este povestea unei transformări care pune în centru rolul important al femeilor din familie. Atitudinea lor, felul în care ele gestionează relațiile de familie au impact asupra tuturor.

Mătușa Vi este un astfel de exemplu. Profesoară de istoria artei, organizatoare de tabere și profesor de echitație, care dă cailor din herghelie nume de pictori, are înțelepciunea de a susține o fetiță cu o identitate vagă, hrănită de anxietate, să-și câștige un loc în familie și putere în propria viață.

Recomandări de Livia Lucan-Arjoca

Pentru recomandări video de lectură, destinate copiilor de toate vârstele, urmăriți canalul de Youtube Arthur, rubrica „Crești cu povești”