Caracteristicile dezvoltării copilului în perioada cuprinsă între 3-6/7 ani

Între 3 și 6/7 ani copilul trăiește stadiul de preșcolar considerat în literatura de specialitate ca etapa de dezvoltare cu cele mai importante evoluții psihice, comportamentale, privind personalitatea și adaptarea copilului (Verza & Verza, 2017). Dominante sunt plăcerea jocului, trăirile pozitive și lipsa grijilor.                                                      

În cadrul stadiului au loc transformări de la un an la altul (3-4 ani- preșcolaritatea mică; 4-5 ani - preșcolaritatea mijlocie; 5-6/7 ani- preșcolaritatea mare), dar și în funcție de condițiile de mediu, de stimulare și de ritmul unic al fiecărui copil, de modul în care copilul a făcut acumulări în stadiile anterioare (Verza&Verza, 2000).                                                                                                   

Încă de la 3- 4 ani au loc evoluții importante față de cele trăite în stadiul anterior. Astfel, manifestările de negativism, opoziția și slaba colaborare se atenuează, menținându-se curiozitatea crescută a copilului manifestată prin solicitarea de explicații adultului despre subiecte diverse prin adresarea întrebării De ce? Copilul începe să demonstreze o mai bună înțelegere a realității care va crește odată cu vârsta. Mișcările se perfecționează, la fel și deplasarea prin creșterea controlului muscular evident și în mânuirea obiectelor, în coordonarea ochi-mână, în definirea lateralității, adică evidențierea faptului că este stângaci sau dreptaci. Orientarea spațială și cea temporală se extind, deși face confuzii, încă, între mâine și ieri, ca și înțelegerea schemei corporale, a părților corpului, a ordinii în care se pune îmbrăcămintea, a diferențelor dintre băieți și fete. Crește autonomia prin capacitățile de autoservire, igienă personală, îmbrăcatul și dezbrăcatul, grija față de lucrurile personale și de spațiul personal.                                                                           

Înțelege și operează corect cu perechile: aproape- departe, înainte- înapoi, în față- în spate, pe- sub, zi- noapte, stânga- dreapta (Crețu, 2009). Toate aceste aspecte sunt facilitate și de înscrierea la grădiniță, unde sunt frecvent exersate. Unii copii dovedesc bune capacități adaptative, iar alții prezintă dificultăți în adaptare motivate de sentimentul de a fi abandonați, dificultățile de comunicare, ritmul activităților, lipsa mamei, atașamentul față de educatoare. Cerințele activității pot fi percepute ca prea complexe, mai ales la început, dar copilul a înțeles, deja, din stadiul anterior interdicția și încearcă să respecte programul zilnic, să manifeste autocontrol și atenție. Se poate concentra din ce în ce mai mult în cadrul activităților, 20-25 de minute la 4-5 ani și chiar mai mult în activitatea de joc (Verza & Verza, 2000). Este motivat de laude și recompense.             

Spre sfârșitul stadiului ia contact cu noi conținuturi ale programei de grădiniță- liniuțe, bastonașe, cifre, litere, forme geometrice etc. cărora le acordă importanță, mai ales dacă este stimulat și încurajat și acasă. Dezvoltarea gândirii este vizibilă prin demonstrarea înțelegerii tuturor acestor noțiuni și a operării corecte cu ele. În strânsă legătură cu gândirea se dezvoltă limbajul, memoria și imaginația. Copilul comunică bine, îmbogățirea vocabularului cu noțiuni noi permite depășirea realității concrete. Vorbește corect gramatical și poate povesti mai bine evenimente trăite, folosește propoziții dezvoltate, redă situații și fragmente din povești, explică regulile jocului și creează replici în jocul de rol (jocul de-a grădinița, de-a doctorul, de-a familia, de-a teatrul etc.). Dificultățile în pronunție se pot menține la începutul acestui stadiu, cele mai afectate sunete fiind r, s, ș, z, j, dar, după caz pot fi afectate și alte sunete. Sprijinul logopedului se recomandă dacă acestea persistă după 3,5- 4 ani (Verza & Vera, 2017). Copilul memorează, acum, mai mult și, din ce în ce mai frecvent, cu intenție. Devine mai sensibil în sesizarea emoțiilor celorlalți și manifestă comportamente de întrajutorare, altruism și toleranță manifestate în joc și activitatea în colectivitate prin împărțirea jucăriilor și a altor obiecte (creioane, foi de hârtie, jetoane, cărți etc.). Imită stările afective ale adulților sau ale personajelor din povești. Se dezvoltă sentimentele de vinovăție, rușine, mândrie, urmate de capacitatea de a-și aprecia performanța în activitate și realizarea de comparații între el și alți copii.

Stimularea copilului prin joc primează în această etapă. Jocul este din ce în ce mai complex, jocul cu reguli și jocul de rol devin preferate spre sfârșitul stadiului, diferențele dintre fete și băieți sunt evidente și în joc. Activitățile ludice care prezentau interes în antepreșcolaritate se mențin și devin mai complexe. Se menține interesul ridicat pentru povești, fiind posibil, acum, povestitul fără suportul imaginilor, găsirea de absurdități, asemănări și deosebiri între imagini. Recitatul, jocurile de cuvinte (antonime și sinonime, exersarea pluralului), decupatul, desenatul și coloratul (cu grijă pentru respectarea conturului), jocurile cu cifre, litere și forme, jocurile de construcție (cuburi, lego, incastre, puzzele din număr redus de piese, la început), jocurile de mișcare și în aer liber, cu mingea, cu nisip, jocurile pentru dezvoltarea motricității fine (înșiruire, stivuire, legat, îndoire) contribuie la dezvoltarea psihică și fizică a copilului. Copilul modelează cu plăcere și creativitate și este atras de filme și teatru pentru copii. Îi face plăcere să colecționeze diverse obiecte, la început nu este interesat de valoarea acestora - ambalaje, pahare de iaurt, surprize din pachetele de dulciuri, mașinuțe, jetoane, păpuși, monede, pietricele (Verza & Verza, 2017).            

Dansul, baletul, actoria și teatrul, diversele activități sportive și cele din sfera autoapărării, pictura și colajul, studiul diferitelor instrumente muzicale devin accesibile la această vârstă, fiind important echilibrul în implicarea copilului, fără încărcarea programului zilnic și urmărirea domeniilor pentru care prezintă aptitudini.          

Referințe bibliografice:

Crețu, T. (2009). Psihologia vârstelor. București: Editura Polirom.

Verza, E., & Verza, F. E. (2000). Psihologia vârstelor. București: Editura Pro Humanitate.   

Verza, E., & Verza, F. E. (2017). Psihologia copilului. București: Editura Trei. 

Articol scris de Asist. Univ. Dr. Sabina Stan, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București