Beneficiile de a ține un jurnal pentru copii

Ce rol are un jurnal personal?

Să ții un jurnal e o activitate care te va ajuta în multe privințe, indiferent de vârstă. Pentru copii poate fi o modalitate de exersare a scrisului și, mai ales, de exprimare a gândurilor și sentimentelor, de antrenare a atenției și a memoriei și de reducere a anxietății.

Un jurnal personal înseamnă și un loc sigur în care copiii își pot scrie dorințele sau observațiile față de cei din jur, fără să fie judecați. Paginile unui jurnal pot fi privite ca un loc intim de care copiii au nevoie, un loc unde nu ajung regulile sau criticile adulților. Despre alte beneficii ale jurnalului și tipurile de jurnal care pot fi încercate, dar și despre un nou gen în literatura pentru copii care a devenit popular odată cu apariția seriei Jurnalul unui puști, citiți în cele ce urmează.

Câteva motive pentru a ține un jurnal

O tehnică de autocunoaștere

„Dear Diary / Dragă jurnalule” era formula de început des întâlnită în caietele cu însemnări ale copiilor sau adolescenților din alte vremuri. Un fel de a sublinia din start că acele pagini erau pentru consemnarea micilor detalii de peste zi sau a marilor secrete la care ceilalți nu aveau acces. În zilele noastre, un jurnal clasic are un concurent puternic: social media. Aparent, n-ar avea mari șanse de câștig, însă scrisul va avea întotdeauna propriile avantaje.

Jurnalul este și o tehnică de autocunoaștere. Copiii care se vor obișnui să-și noteze experiențele de zi cu zi vor ajunge să-și pună întrebări și să-și analizeze propriile acțiuni, descoperind astfel multe lucruri despre ei înșiși. Totodată, însemnările sunt un exercițiu care le oferă și posibilitatea de a evalua obiectiv o situație și de a observa lucrurile din perspectivele celorlalți.

O metodă de a-ți ordona gândurile

Alex Moldovan, scriitor pentru copii și traducător, cunoscut pentru seria Olguța, a publicat în primăvara anului trecut pe blogul Arthur un jurnal care a fost primit cu entuziasm de cititori: Olguța și un jurnal de pandemie. Copiii se regăseau în cele povestite de personajul nonconformist, care descria cu sinceritate stările prin care trecea și peripețiile din perioada carantinei.

Alex Moldovan crede că a ține un jurnal este o excelentă metodă de a-ți ordona și limpezi ideile sau sentimentele. De multe ori, gândurile au nevoie să fie notate undeva pentru a deveni clare. Ele trebuie să capete o formă cât mai concretă, iar obiceiul de a scrie zilnic despre lucruri care ți se întâmplă, care te pasionează sau te frământă e nu doar un exercițiu de scris, ci și de viață.

Un instrument de exprimare a emoțiilor

Copiii au nevoie să exprime ceea ce simt, iar de multe ori n-o pot face verbal. Jurnalul este un instrument care-i ajută să-și regleze emoțiile. 

Scriitoarea Adina Popescu povestește despre experiența ei cu jurnalele:

Eu am avut mai mult jurnale de adolescență, decât din copilărie, iar pe mine personal nu m-au ajutat atât ca să mă exprim, cât să mă descarc de tot felul de stări emoționale, unele contradictorii, pe care nu le înțelegeam prea bine, iar cel mai ușor mi-era să o fac în scris. După ce scriam, mă simțeam mai împăcată cu mine însămi. Jurnalul era un soi de psihoterapeut care mă asculta, căruia îi împărtășeam toate emoțiile și „trăirile” mele. Nu-mi dau seama dacă în zilele noastre mai este valabil și dacă într-adevăr a ține un jurnal e important pentru un copil. Categoric poate fi un exercițiu zilnic de a scrie, însă el nu ajută cu nimic dacă se rezumă la cîteva notițe de tipul am mîncat, am plecat la școală, am luat un 10 la mate, m-am certat cu X, m-am împăcat cu Y, trei inimioare, punct. De cele mai multe ori, mai ales în viața adultă, jurnalul este un instrument de lucru al scriitorului, oamenii care nu au de-a face cu scrisul, nu țin jurnale, nu le găsesc vreo utilitate. Un copil care nu scrie cu plăcere, nu are rost să țină un jurnal. Sau îi recomand mai degrabă un jurnal video, ca un soi de oglindă, mi se pare interesant să te vezi din afară, în plus implică și tehnologia, diferite aplicații, ceea ce e bine.      

Tipuri de jurnale pentru copii

Farmecul unui jurnal constă în faptul că e original și nu vine cu indicații de utilizare. Poate fi unul tematic, în care copilul își urmărește o pasiune – pentru cărți, pentru natură, călătorie, scriere creativă, desen etc.

Jurnalul de vacanță și cel de călătorie pot fi niște experiențe plăcute. Jurnalul unui prieten imaginar e deja un exercițiu de ficțiune. Jurnalul de cartier, poți să fii cronicarul cartierului tău și să notezi în fiecare zi micile întâmplări pe care le observi în jur și să devii astfel mai atent la oameni, la locuri. Jurnalul pisicii sau al câinelui. Și, desigur jurnalul de lectură. Nu cred că există neapărat tipuri de jurnale, însă poți alege să notezi anumite lucruri care te interesează. În urmă cu mulți ani, tatăl meu ținea un jurnal al stării vremii, l-am regăsit de curând și mi s-a părut foarte interesant, am aflat cum arăta o zi geroasă de februarie de prin anii ‘70. (Adina Popescu)

Jurnalul de lectură

La ce poate ajuta un jurnal de lectură? În primul rând la conturarea impresiilor despre cărțile citite. Copilul poate să-și ia notițe în timpul lecturii, să scrie despre personaje și despre ce se întâmplă în carte, despre ideile care i s-au părut interesante. Jurnalul îl va ajuta să acorde mai multă atenție detaliilor. Pe baza notițelor îi va fi mai ușor să vorbească despre anumite subiecte din carte.

Jurnalul de scriere creativă

Cineva interesat de scris sau care se visează scriitor poate îmbrățișa pentru început formatul clasic al jurnalului, dar poate alege ca la un moment dat să-l ducă mai departe. Îmi pot imagina, sigur, un jurnal la persoana întâi, dar și unul scris la persoana a treia. Sau un jurnal, de pildă, sub forma impersonală a știrilor de presă, iar exemplele ar putea continua. Puțină variație va ajuta întotdeauna la depășirea momentelor de blocaj sau de plictiseală. (Alex Moldovan)

Jurnalul de vacanță

Pentru a păstra cât mai vii amintirile din vacanță, un jurnal e cel mai bun instrument. Va fi un exercițiu pentru cel mic de a învăța să descrie locurile, oamenii, întâmplările. În plus, micile amănunte dintr-o zi de vacanță sunt întotdeauna mai interesante decât cele din zilele obișnuite și merită notate.

Dar ce poți scrie în jurnal dacă nu pleci nicăieri în timpul vacanței? Găsești aici câteva idei de la Maria Irina Georgescu, care a folosit Jurnalul de vacanță ilustrat de Dan Ungureanu pentru a-și nota impresiile despre cărți, pentru a-și schița o povestire, dar și ca să-și noteze rețeta biscuiților ei preferați.

Jurnalul ca sursă de inspirație pentru literatură

Cei care au citit 8 povestiri de pe Calea Moșilor de Adina Popescu au fost transportați cu o „mașină a timpului” în anii ’80. Fiind o carte despre copilăria din perioada comunismului cu amintiri atât de clare, ne-am propus să aflăm câte jurnale a avut scriitoarea. Iată ce ne-a răspuns:

Cred că am avut în jur de 20, plus caietele cu începuturi de romane (n-am reușit să termin niciunul pentru că după primele capitole îmi pierdeam entuziasmul). Jurnalele erau niște agende obișnuite pe care părinții mei le primeau la sfîrșit de an de la serviciu, mai ales tatăl meu care lucra la o editură. Le țin pe toate într-o cutie, în pivniță și sper că le voi redeschide cândva. Primul jurnal l-am avut în clasa a VI-a, m-am lăsat de scris în jurnal pe la 19 ani. Jurnalele din școala generală conțineau în mod special însemnări de la antrenamentele de karate, aveam centura verde și voiam să ajung o mare campioană și, în același timp, eram un pic îndrăgostită de antrenorul nostru, de sensei, o dragoste secretă desigur pe care n-aș fi împărtășit-o decît jurnalului. Jurnalele din liceu aveau cam același scop – de a consemna poveștile de dragoste din adolescență, cu toate detaliile lor – de ce nu s-a uitat la mine?, oare mă iubește?, e un idiot, trebuie să-l uit!, are ochi imposibil de albaștri etc.  

Jurnalul unui puști – un bestseller iubit de milioane de copii

Jeff Kinney este autorul hipercelebrei serii de romane în benzi desenate pentru copii, Jurnalul unui puști. 

În 2009, a fost inclus de revista Time în topul celor mai influente 100 de personalități din lume și a fost desemnat de publicația New York Times drept cel mai bine vândut autor. Cărțile s-au vândut în 250 de milioane de exemplare în toată lumea, au fost traduse în 65 de limbi și sunt citite în 140 de țări.

Jurnalul unui puști a debutat ca un experiment și a ajuns să câștige cititori din lumea întreagă prin franchețea protagonistului, un antierou care are de înfruntat diverse probleme: popularitatea în fața colegilor, eternele fâstâceli în fața fetelor, pofta de joacă mult mai mare decât pofta de lecții.

Într-un interviu publicat în revista Ordinul Povestitorilor, întrebat dacă a ținut un jurnal când era copil, autorul american a răspuns: Nu, nu am ținut un jurnal când am fost mic, dar îmi doresc să o fi făcut. Însă am avut un jurnal pe la 28 de ani, ca să mă motiveze să lucrez la benzile mele desenate. Scriam câteva rânduri în el, mai adăugam un desen, mai scriam câteva rânduri, apoi iar un desen și de acolo m-am inspirat pentru Jurnalul unui puști.

Jeff Kinney a scris cartea care a convins milioane de copii că cititul este o bucurie. Și nu este o exagerare, Jurnalul unui puști îi ajută pe foarte mulți copii să se apropie de cărți sau să se apuce de desenat, să-și descopere propriile pasiuni.

Ideea este să le deschidem ochii și să înțeleagă că lectura este ceva plăcut și apoi să-i ajutăm ca, prin intermediul cititului, să-și descopere pasiunile. (Jeff Kinney)

Practica unui jurnal are multiple beneficii pentru copii. Peste ani, prin recitirea însemnărilor își vor aminti cum gândeau, ce simțeau sau ce frământări aveau. Își vor regăsi fragmente din viața interioară păstrate în paginile secrete ale unui jurnal.