„Gumă de mestecat, douăzeci şi patru de acadele roz, un pachet de elastice, cizme negre de cauciuc, o busolă, o periuţă de dinţi şi o pastă, şase lupe, un briceag foarte ascuţit, un pieptăn şi o perie de păr, şase panglici de păr de diferite culori, un sac gol cu o etichetă pe care scria Merişor, nişte haine curate şi suficientă mâncare”. Pe toate acestea le îndeasă Elmer Elevator în rucsacul tatălui său. Unde pleacă? Pe Insula Mandarina. Ce să facă? Să salveze dragonul pus la chinuri pe Insula Sălbatică. Cum va ajunge de pe Insula Mandarina pe Insula Sălbatică? Păi asta nu pot să vă spun, că doar cititorii cărții lui Ruth Stiles Gannet trebuie să știe.

Bine, bine, dar de unde află Elmer de toată treaba cu dragonul și de ce se încumetă la așa ceva, care se dovedește la fel de primejdios precum sună? Asta e ușor: i-a spus pisica bătrână, pe care a îngrijit-o fără voia și știrea mamei sale. Iar apoi, pentru a-i răsplăti ajutorul, patrupeda i-a dat pontul cu dragonul, care, odată eliberat, îi va putea îndeplini lui Elmer cel mai mare vis. Să zboareeeee! Și-atât i-a trebuit băiețelului să audă, că s-a și pregătit de călătorie.

Veți crede poate că drumul până pe Insula Sălbatică și-apoi până la dragon a fost la fel de ușor ca fuga de acasă și ascunsul pe vapor, printre sacii de grâu. Ei bine, nu e chiar așa. Aventurile s-au ținut lanț. Că nu e chiar simplu să le ții piept unor mistreți băgăcioși, unor tigri înfometați, unui rinocer foarte trist sau, și mai și, unei gorile uriașe. Dar Elmer nu era doar descurcăreț din fire; se și pregătise temeinic pentru această misiune. Uitați, de exemplu, cum i-a găsit de lucru leului care era pregătit să-l mănânce: „Mai întâi periezi un pic, apoi dai cu pieptănul şi apoi din nou cu peria până se duc toate crenguţele şi nu mai e încâlcit. Apoi desfaci şuviţa în trei şi o împleteşti aşa şi după aceea o legi la capăt cu o panglică.” Exact! L-a învățat să-și descâlcească ditamai coama. Mișcare de maestru, ce să mai! Deși cred că și pisica aia bătrână a avut ceva de-a face. Iar cum a reușit să traverseze râul cel lat ducându-i de nas (și de cozi) pe toți crocodilii nu vă mai zic, că-i prea de tot.

În schimb, pot să vă spun că Ruth Stiles Gannet a scris Dragonul tatălui meu (tradus în românește de Lavinia Braniște) în 1948 și că a primit Mențiunea Newbery, ca recunoaștere a îmbogățirii literaturii americane. Această ediție de colecție reunește desenele lui Ruth Chrisman Gannett, mama vitegră a scriitoarei, dar și ilustrațiile Helenei Pérez Garcia, o artistă din Spania care dă și mai multă culoare lumii lui Elmer. Dacă vreți să aflați prin ce alte peripeții a mai trecut Elmer, puteți citi și volumul care reunește toate cele trei povești cu dragonul scrise de Ruth Stiles Gannet, disponibil tot la editura Arthur.

Ah, să nu uit! Dacă vreodată o să mergeți și voi pe Insula Sălbatică, aveți grijă la cojile de mandarine! Nu le lăsați pe unde apucați, că dați de necaz.

Un articol de Oana Purice, Book Industry

Dragonul tatălui meu, Ruth Stiles Gannet

Ilustrații de Ruth Chrisman Gannett și Helena Pérez Garcia

Traducere din limba engleză de Lavinia Braniște

Editura Arthur, 2022