Anchetă „Locuiește în povesteˮ #5 | Fabian-Ionuț Martin: „La Alma Vii am fost o familie!”
FABIAN-IONUȚ MARTIN este elev în clasa a XII-a la Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu“, Cluj-Napoca. Scrie din copilărie, a publicat în Ordinul povestitorilor și a câștigat și concursul Locuiește în poveste pentru antologia în curs de publicare Când viitorul era mic.
Prima mea călătorie cu trenul, solo, am făcut-o anul trecut. Mergeam în tabără (și asta, tot o premieră) și nu se mai punea problema de emoții pentru drum, căci așteptam, cu nerăbdare, să ajung la Alma Vii. Dar nimeni nu mi-a spus că, în vagon cu mine, va fi Florin Bican...
Recunosc: despre concursul Locuiește în poveste am știut că face posibilă întâlnirea unor copii care scriu și desenează cu mari scriitori, profesori, jurnaliști și ilustratori. Însă, abia când am ajuns la Alma Vii și chiar i-am cunoscut pe copii și pe cei mari, am înțeles că este mult mai mult. Dacă vă spun că nu am cum să uit miraculoasele ateliere de scriere creativă (cu Ioana Nicolaie), de umor și de traducere (cu Florin Bican), de jurnalism (cu Adina Popescu) și de limbaj (cu Rodica Zafiu), poate vă voi face să zâmbiți, fiindcă, la sfârșitul lor, noi ne jucam cu iepurași, pisici și mulți căței, ne legănam în hamace, exploram împrejurimile bisericii fortificate (exact ca un castel de basm) și povesteam neîncetat de... nu, nu, asta rămâne secret! Ei, dacă fetele dormeau în case fără spirite-fantome, noi, băieții, ne-am încumetat să ne petrecem nopțile în vechea școală din sat (cât curaj să stai într-o imaginară casă bântuită!).
În acele zile am scris și ne-am citit unii altora textele. Colegii de la ilustrații, tot așa, ne-au arătat desenele lor. Și, seară de seară, scriitorii ne citeau, pregătindu- ne, cumva, pentru povestea noastră nocturnă, de după. Pentru mine, una dintre cele mai neașteptate reușite din tabără a fost să scriem, în echipe, câte un articol de ziar (sub forma unui fotoreportaj – cu interviuri și poze, și muncă de teren, totul ca la carte, ce să mai...?!). Cu echipa mea am inventat o știre demnă de misteriosul sat care ne-a găzduit (ce gazde minunate am avut!) și revistei i-am spus Șorecarii (și-am făcut-o criminalistică). Iar în ultima zi ne-am plimbat în jurul satului, la deal și la vale, și iar la deal și la vale (parcă regăsindu-ne în „sufletul satului“), ca seara să o încheiem prin discuția cu Mircea Cărtărescu – despre scriitor și despre literatură. Tot atunci am aprins mărețul foc de tabără, am cântat și-am născocit și imnul taberei.
Și vă spuneam că Locuiește în poveste pare într-un fel, dar este mai mult. O, da, iar ce v-am spus este numai o mică parte. De fapt, acest concurs este chiar tipul ideal a ceea ce, prin sine, nu face diferențe între oameni, ci caută acele lucruri care-i fac să se asemene. Căci valoroasă, cu adevărat, doar competiția care unește poate fi, nu care face clasamente. La Alma Vii am fost o familie!
Un mic indiciu, pe final, al marii povești, tot vă voi da. În gară, la Cluj, l-am văzut pe Florin Bican încă de pe peron. Ceva necunoscut și cald mi-a dat un fior, neobosit pe tot parcursul drumului. În tren l-am mai zărit de trei sau patru ori. Așa, la dus. Când colo, la întors, am stat pe scaunul din fața lui. Atunci mi-a povestit despre acele lucruri importante (întocmai de esență). Am ascultat. În viață faci ceea ce-ți place sau nu faci nimic.
Ancheta „Locuiește în povesteˮ a fost coordonată de scriitoarea Ioana Nicolaie și a fost publicată în revista Tribuna Învățământului (nr. 12 | Decembrie 2020).
