Cărți de la Arthur pentru Summerween

BookTok este plin de recomandări pentru Summerween, așa că iată câteva idei de lectură pentru cei care iubesc cărțile creepy și vara! Termenul a fost preluat din desenul animat Ciudățeni, unde locuitorii orașului iubeau atât de mult sărbătoarea Halloween încât o celebrau de două ori pe an.

Carne de piatră de Cornelia Funke, traducere din germană de Iulian Bocai

Primul volum al seriei Reckless este alegerea perfectă pentru Summerween. Atmosfera întunecată specifică basmelor Fraților Grimm devine și mai intensă în Lumea din Oglindă. Nici nu știu ce m-ar speria mai tare dacă aș vizita acel loc: știmele, vrăjitoarea mâncătoare de copii sau Zâna Neagră? Cred că totuși blestemele Zânei Negre mă înspăimântă cel mai tare. Nu aș vrea să fiu în locul lui Will, a cărui carne se transformă în piatră în timp ce umanitatea îi dispare treptat.

Blestemată să fie, cu tot cu noaptea în care apăruse printre corturile lor. A treia luptă, a treia victorie. Se dusese direct la cortul regelui, de parcă s‑ar fi ivit din gemetele răniților și din luna albă care se ridica peste cadavre. Hențau i se pusese în drum, dar ea trecuse prin el, ca apa prin piatra poroasă – de parcă el însuși ar fi fost deja mort –, și îi furase inima regelui, ca să umple golul din pieptul ei fără inimă.

Chiar și Hențau trebuia să recunoască: nici cele mai bune arme nu răspândeau atâta frică în dușmani ca blestemele ei, care transformau carnea moale în piatră.

Cartea Cimitirului de Neil Gaiman, traducere din limba engleză de Iulia Pomagă

Neil Gaiman se remarcă prin povești care le dau cititorilor fiori pe șira spinării. Încă am coșmaruri când mă gândesc la răufăcătoarea din Coraline și la ochii ei din nasturi negri sau la înspăimântătorul cimitir din Cartea Cimitirului. Cu toate că Nim Owens este crescut de fantome prietenoase, nu aș merge în acel loc decat dacă cineva ar fi drăguț și mi-ar acorda Privilegiul Cimitirului.

La urma urmei, ți s‑a acordat Privilegiul Cimitirului, îi spunea Silas. Așa că cimitirul are grijă de tine. Cât timp ești aici, poți vedea în întuneric. Poți merge prin locuri pe unde cei vii nu pot. Ochii celor vii nu te pot vedea.

Vama Fantomă de Norton Juster, traducere din limba engleză de Virgil Stanciu

Vama fantomă nu este o alegere previzibilă pentru Summerween deoarece nu este înfricoșătoare în sensul clasic al cuvântului. Poate că  această carte nu are o atmosferă macabră, dar are multe personaje creepy, cum ar fi demonii care vor să-i vină de hac micuțului Milo sau letargienii. Aceștia nu fac altceva decât să piardă vremea, iar programul lor de trândăveală mă sperie aproape la fel de rău precum descrierea Țării Nimănui:

Cândva, tare demult, ţinutul ăsta era o pustietate seacă, înspăimântătoare, ai cărei munţi înalţi şi stâncoşi adăposteau vânturi crude şi ale cărei văi neroditoare nu ofereau nimănui ospitalitate. Creşteau plante puţine, iar cele care reuşeau să trăiască erau îndoite şi răsucite şi aveau poame amare ca pelinul. Ceea ce nu era sălbăticie era deşert, iar ceea ce nu era deşert era stâncă. Demonii întunericului îşi aveau cuibul între coline. Creaturi malefice bântuiau ţinutul după bunul lor plac, până jos la mare. Era cunoscut drept Ţara Nimănui.

Labirintul lui Pan: Labirintul faunului de Cornelia Funke, Guillermo del Toro

Ultima recomandare pentru un Summerween reușit este cartea Labirintul lui Pan. Filmul creat de celebrul regizor, producător și scriitor mexican Guillermo del Toro a avut foarte mult succes, iar povestea Ofeliei a devenit subiectul perfect pentru o carte dark fantasy. Astfel, Cornelia Funke, îndrăgita scriitoare de origine germană, a acceptat provocarea de a scrie un roman bazat pe film în colaborare cu regizorul. Filmul Labirintul lui Pan mi-a marcat copilăria, așa că îmi era teamă să nu fiu dezamăgită de carte, însă Cornelia Funke mi-a depășit așteptările, reușind să creeze o capodoperă captivantă, care merită cinci stele pe Goodreads. Puncte în plus pentru descrierea Omului Palid, mai înfricoșătoare chiar decât monstrul din film.

Odată ca niciodată, dar nu cu mult timp în urmă, într-o pădure străveche trăia un Mâncător de Copii. Sătenii care strângeau lemn de foc pe sub copacii ei, ca să treacă de iarnă, îl numeau Omul Palid. Victimele lui erau atât de numeroase că numele lor acopereau mulți pereți din camerele subterane construite de el sub pădure. Omul Palid făcea din oasele lor mobile la fel de delicate ca membrele lor, iar țipetele lor erau muzica acompaniatoare pentru ospețele de la masa pe care ucisese atât de mulți.