5 mame adorabile din cărțile pentru copii

Mamaaa!

Mama!

Mamiiii!

Maaa-miii!

În câte feluri se pot striga dorul, frica, foamea, somnul, durerea, bucuria? În nenumărate forme. Mai tare, mai încet, mai scurt, mai lung, mai plângăreț sau mai vesel. Dar toate îmbracă aceleași două silabe: mama. Pentru că mama e acolo să aline, să mângâie, să sature, să legene și, mai târziu, să asculte. 

De 8 martie, când mamele își sărbătoresc împreună superputerile de a răspunde mereu fiecărei chemări și de a fi acolo chiar și când copiii, deja mari, le-ar vrea departe, vă propun să facem cunoștință sau să ne amintim de cinci figuri materne din literatura pentru copii care ne topesc inimile și ne dau avânt să strigăm cât de tare putem: „Mamaaaa!”.

Doamna Frisby

Eroina scriitorului american Robert C. O’Brien din cartea Doamna Frisby și șobolanii de la Institut este, fără îndoială, una dintre cele mai puternice figuri materne din literatura pentru copii a secolului trecut. Rămasă văduvă cu patru șoricei, doamna Frisby a făcut tot ce a depins de ea pentru a-și crește copiii sănătoși și fără lipsuri. Și-au petrecut iarna într-un container de ciment aproape complet îngropat din grădina de legume a fermierului Fitzgibbon și doamna Frisby a a avut grijă ca foamea să nu îi viziteze. La venirea primăverii riscă să rămână fără un acoperiș deasupra capului, foamea își face apariția, dar nu se pot muta  în locuința de vară din cauză că mezinul Timothy s-a îmbolnăvit de pneumonie și mutarea i-ar periclita viața. Cum va reuși doamna Frisby să facă față cursei contra cronometru și să-l salveze pe puști? Cu o dedicare exemplară, curaj și o mână de prieteni pe cinste.
 

Angora Gheruță

„E vremea să te trezești, brotăcel dulce.” Așa-și îmbie fiul, pe Toby, doamna Angora Gheruță - mama felină din Gata cu pupăturile, mamă! de Tomi Ungerer - fără să știe că în seara precedentă acesta dezmembrase și aruncase pe fereastră ceasul deșteptător. Și desfăcătorul de conserve. Ba-i dă și un pupic de bună dimineața, lucru care chiar îl trezește pe Toby, care nu suportă pupăturile. Deloc. În niciun context. Iar mama tot insistă să-l pupe, chiar și de față cu colegii. Ceea ce este de-a dreptul insultător: Toby are o reputație de apărat. Este spaima școlii, copilul-problemă. Nu se poate lăsa sărutat de mama lui, cu atât mai puțin în văzul tuturor. Dar doamna Gheruță nu ia în seamă fandoselile lui Toby. Îi e drag de nu mai poate, așa că îl pupă cu orice ocazie. Chit că uneori își mai iese și ea din pepeni. Dar îi trece repede. Și sărbătorește cu un pupic.
 

Mama lui Willy Wonka

Deși personaj secundar în romanul lui Sibéal Pounder care continuă povestea lui Roald Dahl, Wonka, mama lui Willy este o figură emblematică a întregului parcurs personal și profesional al magnificului ciocolatier. Cei doi trăiau pe cea mai mică barcă din lume, unde mama dormea pe un amărât de fotoliu, dar asta nu o împiedica să muncească din răsputeri pentru a aduna suficienți bănuți în fiecare an pentru a cumpăra câteva boabe de cacao. Din care îi făcea, de ziua lui, un baton de ciocolată. Unul singur. Dar atât de bun! Willy era convins că într-o zi mama îi va împărtăși secretul minunăției de ciocolată; dar nu a mai fost timp. Așa că Willy a pornit în aventura care-l va transforma în cel mai renumit ciocolatier din lume. Succesul de la Galeriile Gourmet, apoi de la Fabrica de Ciocolată i s-a datorat în mare parte mamei sale: pentru că a știut să sădească în el pasiunea, puterea de muncă și încrederea nestatornică în visul cel mare.
 

Doina. Doina Popescu

Dacă ați citit cartea Adinei Popescu, Vine vacanța cu trenul din Franța, nu aveți cum să nu rămâneți, în nări și pe limbă, cu amintirea șnițelelor și a chiftelelor pe care Doina, mama protagonistei Adina, le făcea în ajunul plecărilor la munte sau la mare. Și nu aveți cum să n-o îndrăgiți pe Doina, o femeie care, în penuria României anilor ’80, făcea tot posibilul să-i asigure familiei un trai cât de cât decent: „Așa face și Doina. Face curat, ne face mâncare, mi-a cusut costumul pentru serbare ca să fiu Veronica din filmul Veronica. Mi-a făcut și pompoane galbene pentru păr. Și face și altele… când vine de la serviciu, vine cu unt și ouă, într-o plasă. Când stă acasă, dă telefoane și face comandă la Casa de Comenzi, ca noi să avem alune sărate, bomboane cubaneze și chiar ciocolată chinezească… din aia cu pa-go-dă!”
 

Mama iepure

Recunosc, am trișat un pic când am așezat cartea lui Margaret Wise Brown, Iepurașul care voia să fugă de acasă, la finalul acestei liste. După atâtea povești cu și despre mame, să închei cu o carte ca o inimă care palpită este prea de tot. Dar nu puteam rata dragostea asta uriașă pe care mama iepure i-o declară puiului său. „Eu fug de-acasă”, i-a spus el. „Dacă fugi de-acasă, o să vin după tine”, i-a răspuns ea. „Dacă vii după mine, a spus iepurașul, eu mă prefac în pește într-un râu de munte și-o să înot departe de tine.” „Dacă te prefaci în pește într-un râu de munte, eu mă fac pescar și-am să te pescuiesc”, a venit imediat răspunsul mamei. Și tot așa, și tot așa, până când iepurașul cu dor de ducă înțelege că mama lui îl iubește fără rest și că va face totul pentru a-i fi alături. 
 

***

Dacă personajele de mai sus v-au inspirat și vreți să aprofundați tema, încercați cu câteva dintre piesele Alexandrinei Hristov. Maria, Avionul de aur sau Cea mai frumoasă parte din mine vă vor face să strigați instant: „mamaaa!”.