Zece ani de Arthur

Ilustrație de Dan Ungureanu

Zece ani de Arthur au trecut ca prin vis, cel mai colorat vis pe care au putut să pună mâna cititorii de povești. Zic că au putut să pună mâna pentru că, în toți acești ani, editura a umplut, realmente, rafturi întregi cu unele dintre cele mai frumoase  cărți care se găsesc acum în librării și biblioteci. Cărți pe care îți vine să le atingi, doar pentru frumusețea copertei, pentru armonia  culorilor, pentru ingeniozitatea formatului  și pentru orginalitatea graficii. Cărți pe care îți vine să le deschizi, ca să te convingi că frumusețea continuă, că frumusețea e ea însăși o poveste.

Dacă nu ar fi existat Editura Arthur, nu cred că aș fi (re)descoperit cărțile pentru copii și adolescenți cu aceeași sete. Nu aș fi avut, din nimic interior venită, această curiozitate, hrănită, la vremea ei, cu cărți mai modeste, dar care îmi păreau, atunci, magnetice și de neînlocuit. Arthur a trezit la viață o întreagă lume scufundată, ne-a făcut să ne amintim cât de dragi ne-au fost cărțile copilăriei. A editat și reeditat clasici, a încurajat scriitorii români să creeze povești pentru copii, a asigurat ilustratorii că sunt valoroși și doriți, a deschis, pentru copii, porțile unui regat de unde își pot alege povești după toate poftele și nouă ne-a hrănit nostalgia.

Întotdeauna mă voi bucura să primesc cadou o carte pentru copii, un fantasy stufos sau un roman YA care să mă smulgă din lecturile mele țepoase. Aceste cărți vin împachetate în valuri de culoare, ca în cea mai dezirabilă hârtie de cadou și bucuria nuanțelor împletite pe copertă anticipă bucuria lecturii. Da, ne putem simți vinovați, noi, copiii mai mari, pentru că ne băgăm nasul în biblioteci destinate, teoretic, altor vârste. Dar tot poveștile ne-au învățat că nu poți să crești decât dacă treci niște praguri și că vine o vreme în care e esențial să le treci înapoi, nu numai înainte.

Cărțile din colecția Arthur ocupă multe rafturi din biblioteca mea. Dar ocupă și turnul de lângă pat, unde stau la rând împreună cu alte surate, și măsuța din living, și, de cele mai multe ori, îmi ocupă mintea, mai ales atunci când e cazul s-o lase mai moale cu organizarea și controlul. Sunt o bucurie și sper să rămână și să se înmulțească.

Un text de Eliza Ștefan