Un gentleman și companionul său de pluș: A.A Milne și Winnie Puh

11 aprilie 2019
Un gentleman și companionul său de pluș: A.A Milne și Winnie Puh

Între scriitorii cei mai iubiți și mai cunoscuți în lumea întreagă, Alan Alexander Milne, sau A. A. Milne, ocupă un loc privilegiat, acela de creator al unei minimenajerii comice, conduse de ursulețul Winnie Puh, cel dintâi mâncător de miere între toți ursuleții din povești.

 

Dacă nu ați ascultat niciodată (nu zic pe repeat, dar orișicât) coloana sonoră a celebrului film de desene animate făcute de Disney după cartea lui Milne, zic că aveți ceva esențial de recuperat, și pentru ca micul Winnie să intre în scenă pe ritmul cuvenit, s-ar impune să apăsați play pe Rumbly in my Tumbly înainte să începeți lectura . În ritmul frenetic al căutării de miere prin copaci, facem cunoștință cu acest urs, mic și mare, în același timp, dar mai ales lipicios, un urs care a ajuns în mințile și în gândurile a generații întregi de copii. Un urs clasic, am spune azi. Galben și clasic, cu sau fără pulovăraș roșu.

 

Ce nu se știe despre el este că a fost inventat de un alt clasic, mai puțin vizibil decît propriul personaj, un domn respectabil, cu studii la Cambridge și slujbă serioasă la neseriosul Punch: A.A Milne. Milne și-a dorit să scrie de când studia la Cambridge și, după absolvire, s-a stabilit la Londra, chitit să câștige bani din scris. A ajuns să fie editor al celebrei reviste satirice Punch, timp de opt ani, perioadă în care a scris numeroase satire politice, dar și prima carte. A venit, însă războiul, și Milne s-a înrolat, fiind trimis să lupte în Franța. Istoricii spun că în această perioadă a reușit, practic, imposibilul, dat fiind contextul atroce al primei confagrații mondiale: a scris trei piese de teatru care s-au jucat pe scenele londoneze.

 

Ursulețul Winnie Puh este povestea care i-a adus o celebritate copleșitoare, o poveste inspirată de propriul copil, Christopher Robin, și jucăriile lui de pluș (Piglet, Eeyore, Kanga, Roo și Tigger). Chiar celebrul tărâm ficțional “Hundred Acre Wood” a avut, în realitate, un corespondent, “The Five Hundred Acre Wood”, numele reședinței de lângă Londra pe care au cumpărat-o Mile și soția sa, Dorothy (Daphne) de Sélincourt, una dintre prezențele sclipitoare ale înaltei societăți londoneze.

 

Partea mai puțin luminoasă a acestei povești care a ajuns la un nivel uriaș de celebritate chiar la vremea la care a fost scrisă, este că ea l-a expus foarte mult pe adevăratul Christopher Robin, iar în momentul în care părinții lui și-au dat seama de pericolele faimei de la o vîrstă mult prea timpurie, răul era deja făcut. Toți îl cunoșteau din cărți, îi trimiteau scrisori, îi cereau prezența la lansări sau în interviuri, iar băiatul era foarte entuzismat și flatat de atâta atenție. Mai târziu însă, când a ajuns să fie identificat obsesiv cu personajul cărții, Christopher Robin a obosit și a înțeles costurile unei celebrități inițial flatante și apoi împovărătoare. Nu altfel au stat lucrurile pentru tatăl său, A.A. Milne și pentru cel care a făcut ilustrațiile originale ale cărții, E.H. Shepard. Nimic din ce a publicat Milne, pentru adulți, nu a reușit să întreacă în faimă sau apreciere poveștile cu ursulețul Winnie. Iar Shepard, care semna caricaturi cu substrat politic în Punch, a intrat în istorie drept creatorul siluetei blănoase a lui Puh, și nu al comentariilor vizuale inteligente și pline de sarcasm, care luau în vizor politicienii vremii. Se spune că ajuns chiar să-și disprețuiască personajul, la care se referea ca la ˮursul ăla bătrân și prostˮ (silly old bear).

 

Desprinse de umbrele pe care le-au lăsat în viețile celor care le-au creat, poveștile, și mai ales cele mai reușite, au darul de a se dezlipi, peste ani, de contextul în care au fost create și de radia, cu forțe proaspete, de fiecare dată când un copil (sau un prieten adult) are curiozitatea să deschidă o carte. Următoarea carte a domnului Mile pe care o veți putea citi, în limba română, este un volum de versuri, tot pentru copii, tot foarte celebru și ilustrat de același E. H. Shepard: Când eram foarte tineri (When We Were Very Young, 1924).

 

Un text de Eliza Ștefan


 

 

Ursuleţul Winnie Puh. Căsuţa din strada Puh, A. A. Milne

Ilustraţii de Ernest H. Shepard

Traducere din limba engleză de Luiza Vasiliu

Traducerea versurilor de Florin Bican

Colecția Cărțile lui Radu..., Editura Arthur, 2017

Recomandări (459) Crești cu povești (15) Interviuri (133) Noutăți (152) Artstagram (81) Călătoriile micului om (10) Titluri în focus (440) Evenimente (81) Cartea în 3 minute (19) Dragă scriitorule (29) 15 cărți recomandate de copii (3) Topuri (34) Chestionar Arthur (14) Locuiește în poveste (50) Pasiuni & Colecții (8) Caravana Arthur (14) Trofeul Arthur (22) Ordinul Povestitorilor (16) Artstagram 4 (7) Școală (32) Concursuri (137)
Citește un clasic și devino popular: „Vântul prin sălcii” de Kenneth Grahame, cu ilustrații de Dan Ungureanu
Citește un clasic și devino popular: „Vântul prin sălcii” de Kenneth Grahame, cu ilustrații de Dan Ungureanu de Oana Purice 01 august 2025
Valuri de căldură, atenționări meteo de caniculă și vijelii puternice. Poate și-o vacanță multă așteptată, dar care este precedată, invariabil, de fur...
Mai multe
Motani, mierle, copii și bunici în „Povestiri cu rost. Antologie de texte basarabene“
Motani, mierle, copii și bunici în „Povestiri cu rost. Antologie de texte basarabene“ de Oana Purice 24 iulie 2025
Motanul Ochi-Verde vrea să-i vină de hac rândunicii neatente. Puiul de lin îi joacă o festă bibanului rănit. Păpușa cu inimă de piatră nu-și găsește s...
Mai multe
Combo-ul perfect: știință și comicsuri. „Creierul. Cea mai avansată mașinărie de gândit” de Alex Graudins și Tory Woollcott
Combo-ul perfect: știință și comicsuri. „Creierul. Cea mai avansată mașinărie de gândit” de Alex Graudins și Tory Woollcott de Oana Purice 21 iulie 2025
Vă propun să vorbim din nou despre creier. Bine, mai mult o să vorbesc eu, că asta-i convenția în majoritatea textelor (nu să vorbesc eu, ci să vorbea...
Mai multe
Logo
Toate drepturile rezervate © Grupul Editorial ART