Trei cărți noi traduse și recomandate de Iulia Arsintescu

Am rugat-o pe traducătoarea Iulia Arsintescu să ne vorbească despre trei titluri noi apărute în colecția Smart Blue: Beverly, aici şi acum de Kate DiCamillo, Ponei de R.J. Palacio și Needucabilii de Gordon Korman. De ce aceste noutăți merită atenția cât mai multor cititori, descoperiți mai jos.

Beverly, aici şi acum de Kate DiCamillo 

Traducere de Iulia Arsintescu

De fiecare dată când traduc o carte de Kate DiCamillo parcă învăţ să merg pe sârmă. Scrisul acestei autoare e simplu şi cât se poate de clar, lipsit de înflorituri şi esenţializat, iar asta mă face şi pe mine să simt că orice silabă greşită, orice imprecizie m-ar împinge să-mi pierd echilibrul. Trebuie să respect neclintit puterea autoarei de a spune adevărul limpede şi răspicat, fără niciun cuvânt în plus.

Beverly, aici şi acum este al treilea volum din seria dedicată prietenelor Raymie Clarke, Louisiana Elefante şi Beverly Tapinski. (Primele sunt Raymie Nightingale şi Louisiana se întoarce acasă.) Toate cărţile au în centrul lor adolescente care se simt înfrânte, dar care reuşesc să depăşească împrejurările nefericite pentru că găsesc înţelegere şi bunătate.

Beverly are paisprezece ani şi, după ce în copilărie a fugit de mai multe ori de acasă, acum simte că e destul de mare ca să plece de tot. S-a săturat de dezinteresul mamei şi tocmai i-a murit câinele cel drag, prin urmare ajunge la concluzia că nu mai are nicio legătură cu locul în care a crescut. Beverly îşi propune să trăiască fără să se lege de nimeni şi de nimic, însă întâmplările prin care trece şi noile persoane pe care le cunoaşte îi dovedesc că, în procesul maturizării, are nevoie exact de implicare şi de grijă. Şi că dacă oamenii au puterea să te rănească, au şi puterea de a te vindeca.

Pe lângă temele dragi ale autoarei – prietenie, încredere, speranţă, cămin şi cum se defineşte el - cititorul va descoperi aici şi elementele tipice unui anumit mod de viaţă american: mobilitatea, traiul în rulotă, autostrada, partidele de bingo de la asociaţiile de veterani, angajaţii temporari din restaurante şi altele.

Se spune că cel mai bun indiciu despre vârsta cititorilor cărora li se adresează cărţile pentru copii şi adolescenţi este chiar vârsta personajului principal. Beverly are paisprezece ani, iar această carte este potrivită exact pentru acei adolescenţi aflaţi la vârsta marilor întrebări. Am, însă, un indiciu care ar putea fi cu vino-încoa şi pentru cititorii experimentaţi: cartea seamănă foarte mult cu imaginile şi stilul din tablourile pictorului american Edward Hopper.

Ponei de R.J. Palacio 

Traducere de Iulia Arsintescu

Silas, personajul principal al acestei cărţi, este un băiat de doisprezece ani care a fost la un moment dat lovit de fulger. A scăpat ca prin minune, numai că i-a rămas imprimată pe spate, pentru totdeauna, imaginea copacului lângă care se adăpostise.

Începe bine, nu?

Mulţi cititori au aşteptat cu nerăbdare să vadă ce va mai scrie R.J. Palacio după succesul seriei Minunea. Ei bine, această nouă carte reuşeşte să fie cu totul altceva. Acţiunea ei petrece chiar înaintea Războiului Civil din America şi e povestită în stilul unui western plin de mister.  Într-o noapte, trei tâlhari vin şi îl iau cu ei pe tatăl lui Silas, aparent confundându-l cu altcineva. Deşi tata i-a spus să rămână acasă orice s-ar întâmpla, băiatul nu rezistă şi a doua zi, împreună cu prietenul Mittenwool, pleacă în căutarea lui. Urmează o serie de aventuri pline de suspans  în care Silas călătoreşte printr-o pădure ameninţătoare, se întâlneşte cu şerifi şi cu o serie de personaje miraculoase, se luptă cu bandiţi şi începe, în timpul acestui întreg proces, să cunoască lumea, s-o înţeleagă şi să crească în miezul ei.

Ponei este o poveste despre curaj şi prietenie, despre înţelegerea diversităţii, despre ce câştigi şi ce pierzi când te maturizezi şi despre o sumedenie de alte lucruri pe care caută să le desluşească un copil aflat la începutul adolescenţei.

Cele mai bune cărţi sunt cele ale căror personaje ai vrea să le cunoşti în realitate, iar pe personajele din cartea de faţă chiar ai vrea să le întâlneşti pe toate. Las în seama cititorilor să descopere dacă Silas îşi găseşte tatăl şi de ce se cheamă cartea Ponei.

Needucabilii de Gordon Korman 

Traducere de Iulia Arsintescu

Needucabilii din carte sunt elevi dintr-o clasă specială de a opta care a fost expediată într-un colţ izolat de şcoală: copii care nu-şi pot stăpâni furia, care nu pot citi, care adorm în timpul orelor, care nu ştiu să se manifeste decât prin violenţă sau care pur şi simplu nu-şi găsesc busola. Loaze, cum ar spune nu numai Caragiale.  Probabil că în fiecare şcoală există astfel de cazuri. Şi pentru ca viitorul tuturor din această carte să fie pecetluit, clasa de needucabili este dată exact în seama celui mai uzat şi mai blazat profesor din şcoală, cândva o mare speranţă, dar care acum abia aşteaptă să treacă anul ca să se pensioneze.

Ai spune că nici elevii, nici profesorul, n-au nicio şansă. Elevii nu mai cred că vor găsi vreodată un profesor căruia să-i pese de ei, iar profesorul nu crede că şi-ar putea regăsi vreodată pasiunea pentru profesie. Şi totuşi, ei descoperă că au în comun exact acelaşi lucru: faptul că se pot reinventa. Iar autorul demonstrează că, dacă ne pasă unii de alţii, ne putem schimba reciproc vieţile în bine.

Gordon Korman relatează păţaniile personajelor în stilul deloc plicticos pe care i-l cunoaştem din Minţi geniale: în capitole scurte, povestite pe rând de câte un protagonist din perspectivă proprie, modalitate care dă cărţii un dinamism special şi un limbaj colorat.

Părinţii, dar în special profesorii le-ar putea recomanda cu succes această carte copiilor care nu se prea dau în vânt după citit, tocmai pentru că are darul să ajungă la inima celor consideraţi „loaze”. Mai ales că autorul o dedică „Tuturor profesorilor care nu se dau bătuţi”.