Până nu demult, am crezut că ce mi-a făcut fratele meu când eram mici este cel mai îngrozitor lucru care i se poate face cuiva de un frate mai mic: mai întâi, în timpul unei lupte pentru, probabil, telecomandă, mi-a rupt un lănțișor foarte drăguț, pe care-l purtam mereu; apoi, nu mult după, mi-a șters toooate pozele pe care le aveam în calculator. Pe toate. N-a mai rămas nimic. Nada, rien, nothing. Sigur, mi s-au părut cele mai oribile chestii până când am dat de Colțunaș. Și de ce poate el să-i facă fratelui său mai mare, Peter. Acum, sincer, dacă mie mi-ar fi mâncat cineva broasca țestoasă, cu greu s-ar mai fi putut numi frate-miu. Dar Peter e băiat de treabă. Și eu am avut noroc că nu am avut țestoasă.

Cine e Colțunaș, vă întrebați? Este un băiețel efectiv adorabil, unul dintre protagoniștii seriei omonime scrise de Judy Blume. Judy Blume este una dintre cele mai cunoscute și apreciate scriitoare de cărți pentru copii din America, ale cărei cărți au fost traduse, citite și iubite peste tot în lume. Iar Colțunaș este o combinație între fiul lui Blume, Lawrence, și nepotul ei, Elliot. Doar că varianta știrbă și, probabil, mult mai zvăpăiată.

Cu Peter și Colțunaș puteți face cunoștință în primul volum din seria publicată de Editura Arthur – Povestea unui omuleț din clasa a IV-a. Omulețul ăsta este chiar Peter Hatcher, care avea o viață liniștită într-un bloc din New York, alături de părinții săi, până când pacostea i-a căzut pe cap: i s-a născut un frățior. Farley Drexel Hatcher. Sau „cea mai mare problemă” a lui Peter. Dar nimeni nu-i spunea așa. Toți îl strigau Colțunaș. Bine, mai puțin doamna învățătoare Hildebrandt de la școala din Princeton. Dar a avut Colțunaș grijă s-o pună la punct (episodul este în volumul Supercolțunaș, dacă sunteți curioși.).

Care era totuși problema cu Colțunaș și ce-avea Peter împotriva lui? Păi vouă v-ar plăcea s-aveți un țânc pe lângă voi care să plângă și să țipe încontinuu? Așa mă gândeam și eu. Și nu ați intra în pământ de rușine dacă fratele vostru ar mânji cu piure pereții restaurantului cu burgeri? Colac peste pupăză – nu v-ar enerva la culme ca tot el să primească super multe cadouri după ce el v-a mâncat animalul vostru de companie? Exact. Peter era cum nu se poate mai enervat de fratele lui mai mic.

Și ce-au făcut părinții ca să-i aline supărarea? I-am mai făcut și-o surioară. „Cum ați putut? Nu vă ajungea unul?”, i-a întrebat Peter. Dar exasperarea lui n-a avut niciun efect și peste câteva luni s-a pricopsit și cu Tamara Roxanne. Căreia i se spunea Țuchi. Așa că în al doilea volum, Supercolțunaș, Peter trebuie să facă față la două probleme. Noroc că Țuchi era mult mai rezonabilă decât Colțunaș, care continua să-și dea în petec pe măsură ce creștea și învăța să numere și să spună cuvintele pe litere. Ba chiar și-a extins vocabularul și la limba franceză, pe care a început s-o-nvețe de la Unchiu’ Pană. O mierlă indiană care putea să repete tot ce auzea în jur.

Cu Țuchi și Colțunaș pe cap, lui Peter i s-a părut că vacanța de trei săptămâni de la munte va fi ocazia perfectă să-și mai vadă și de ale lui. Mai ales că urma să i se alăture și prietenul Jimmy. Numai că n-a crezut c-o va avea alături și pe nesuferita de Sheila Tubman, colegă de clasă și de bloc. Unde mai pui că trebuiau să locuiască toți în aceeași casă. Excursia la casa din Maine este povestită în al treilea volum din seria lui Judy Blume, Mania Colțunaș. Aici cel de-al doilea copil al familiei Hatcher află că există un spray contra monștrilor care-l salvează de la o căsătorie, că afinele mâncate în exces nu sunt tocmai o idee bună și că, dacă pleci cu bicicleta până departe, la patiseria de lângă autostradă, riști o pedeapsă de care nici negresele aduse mamei nu te pot scăpa. Iar Peter află că, până la urmă, nu-i chiar așa rău să ai doi frați mai mici și că, oricâte năzbâtii ar face, Colțunaș chiar e un puști pe cinste. Cum e, de fapt, și frate-miu, cel cu pozele șterse.

Cărțile amuzante sunt întotdeauna verzi. Așa că, dacă vreți o porție zdravănă de râs, poveștile cu Colțunaș din colecția Funny Green sunt o super alegere. Mai ales dacă aveți prin preajmă frați care-și toarnă farfurii cu mazăre în cap sau înghit țestoase. Și ele tot verzi.