Specificul dezvoltării în etapa de vârstă 12- 14/15 ani

Între 12 și 14/15 ani, copilul trăiește pubertatea propriu-zisă și substadiul postpuberal (14-15 ani) marcate de evoluții în plan fizic, maturizare sexuală, trăiri emoționale mai mult sau mai puțin pozitive ca urmare a acestor modificări biologice și transformări multiple în plan psihic, mai ales la nivelul gândirii, dar și al personalității și comportamentului (Verza & Verza, 2017).        

Sursa foto: FREEPIK

Principalele modificări fizice ce apar până la sfârșitul stadiului țin de creșterea în greutate și creșterea în înălțime, lipsa proporționalității între înălțime și greutate, între membre și restul corpului, aspect care se va armoniza spre sfârșitul stadiului, alături de dureri specifice, consecutive acestor modificări. Aparatul reproducător se dezvoltă la nivelul tuturor componentelor sale, inclusiv al glandelor sexuale. Din acest punct de vedere apar diferențe între fete și băieți, dar și între copiii de același sex privind momentul maturizării sexuale.

Atât precocitatea, cât și maturizarea tardivă conduc la emoții negative, anxietate și afectarea relațiilor cu cei din jur. Tuturor acestor elemente li se adaugă dentiția permanentă, modificări ale vocii, mai evidente la băieți, diverse forme de acnee (ușoară, moderată, severă) și transpirații excesive. Copilul interiorizează aceste schimbări și se raportează la ele prin stări de tensiune, neliniște, reacții confuze, izolare, nesiguranță, insatisfacție, lipsă de confort, închidere în sine, nemulțumire (Verza & Verza, 2000).

Educația pentru sănătate derulată în școală și discuțiile cu părinții, în special cu părinte de același sex, se dovedesc utile pentru facilitarea formării unor comportamente și deprinderi igienice adecvate, dar și a atitudinii pozitive față de aceste schimbări somatice. În aceeași direcție, crește interesul pentru aspectul fizic, pentru coafură, frizură, pentru aspectul hainelor, unde sunt urmate tendințele grupului de copii din care face parte, dar și pentru spațiul personal pe care îl organizează într-un stil propriu.                                            

Un interes aparte este acordat și manierei în care se exprimă, precum și modului în care este perceput de ceilalți, dorindu-și să fie admirat. Autoevaluarea este mult mai precisă acum, copilul este mai conștient de punctele sale forte și slabe, de comportamentele care conduc la succes și afirmare și de efortul care trebuie depus (Crețu, 2009).

Dezvoltarea continuă a tuturor simțurilor sub impactul contactului cu situații, persoane și locuri diverse alături de învățarea tot mai complexă și abstractă evidențiază evoluții la nivel psihic, dependente și de acumulările anterioare și de stimularea de care a beneficiat copilul în familie și școală. Astfel, la nivelul vocabularului apare o îmbogățire cu expresii și cuvinte, inclusiv noțiuni științifice, abstracte ca urmare a studiului unor discipline noi (chimie, fizică, informatică etc.) alături de concepte cu care ia contact în activitățile la care participă în afara programului școlar sau în cadrul cercurilor organizate în școală (robotică, radioamatorism, limba japoneză, astronomie, studiul unor instrumente muzicale etc.). Capacitățile de exprimare orală și scrisă sunt mult mai bune față de școlaritatea mică, la fel ca și debitul verbal, susținând capacitatea de memorare și redarea informațiilor memorate cu mai multă exactitate și, chiar, într-un stil personal. Înțelege bine, acum, valoarea memorării logice, necesitatea repetițiilor, modul de organizarea al informațiilor pentru memorarea mai ușoară. Specifice sunt și o serie de expresii verbale, de superlative și, chiar, cuvinte vulgare, coduri verbale inaccesibile părinților și adulților, în general (Verza & Verza, 2000).

Gândirea este antrenată de activitatea de învățare tot mai complexă și de noțiunile cu conținut abstract, cu care operează din ce în ce mai bine. Imaginația este solicitată și ea de învățarea școlară prin lecturi, povestiri, poezii, picturi, modelaj, colaje, goblene, muzică, geometrie etc., dar și de participare la activități extrașcolare în funcție de interese, conturate tot mai mult și care îi dau posibilitatea copilului să se remarce. Copilul are discipline preferate și se bucură de competiția școlară în aceste domenii în care se simte interesat și mai motivat să învețe. Fetele preferă literatura și limbile străine, iar băieții științele exacte. Motivația pentru învățare se menține ridicată în cazul copiilor care se bucură de succes academic, însă efortul reclamat este mare. Consecutiv eșecului și, în special, în cazul eșecului repetat, implicarea școlară scade, crescând anxietatea și relațiile conflictuale cu profesorii, părinții și colegii, cu afectarea integrării școlare.                                                                                                

Sfârșitul ciclului gimnazial impune decizii privind liceul și profilul acestuia, cu importanța conștientizării aptitudinilor și intereselor prin autocunoaștere, copilul având nevoie de suport din partea școlii, dar și în familie. În acest sens crește interesul pentru orientarea școlară și profesională. Pregătirea examenelor finale produce și ea îngrijorare, agitație, reclamă mobilizare și pot apărea atitudini negative față de acest efort continuu, inactivitate și conflicte cu părinții. Copilul preferă să petreacă timp cu grupul de prieteni unde se simte acceptat, important și se antrenează în activități de joc, mai zgomotoase și competitive în cazul băieților și mai puțin antrenante în cazul fetelor. În grup se optează frecvent pentru plimbări, activități sportive, excursii, role și bicicletă, iar individual, copilul ascultă muzică, lecturează mult și este interesat de noi subiecte, colecționează după criterii clare, vizionează filme și își continuă participarea la activitățile extrașcolare. Apar primele relații de dragoste platonică încărcate de emoții puternice. Sentimentele resimțite, atât pozitive, cat și negative sunt diverse, iar capacitatea copilului de a le distinge este mare- anxietate, frustrare, pudoare, invidie, duioșie, mândrie etc., copilul dorindu-și, deja, să fie tratat ca adult în familie (Verza & Verza, 2017). 

Sursa foto: FREEPIK

Aceste două substadii încheie copilăria, capacitățile de adaptare și de relaționare, abilitățile lingvistice, de memorare, gândirea logică, alături de autonomia personală și dorința de autorealizare permițând trecerea la adolescență.  

Referințe bibliografice:

Crețu, T. (2009). Psihologia vârstelor. București: Editura Polirom.

Verza, E., & Verza, F. E. (2000). Psihologia vârstelor. București: Editura Pro Humanitate.   

Verza, E., & Verza, F. E. (2017). Psihologia copilului. București: Editura Trei.    

Articol scris de  Asist.Univ.Dr. Sabina Stan, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București