Pe 20 martie sărbătorim Ziua Internațională a Francofoniei, așa că ți-am pregătit o listă cu sugestii de lectură ce include câțiva scriitori de limbă franceză pentru copii și adolescenți.

Editura Vlad și Cartea cu Genius // Apasă aici de Hervé Tullet (traducere din limba franceză de Lara Pavlovici, categorie de vârstă 2 ani+)

Hervé Tullet este un autor francez de cărți pentru copii. Începând cu anul 2006, cărțile sale nu mai sunt simple cărți de citit și de privit, cititorul e implicat cu toate simțurile, e invitat să acționeze, să-și folosească imaginația. O astfel de carte este și „Apasă aici” , care a devenit un mare succes și care poate fi descrisă într-un singur cuvânt: magie.

„Pentru că publicul meu este format majoritar din copii, am simțit nevoia de a experimenta mult, de a improviza și am vrut să văd cât de departe pot să merg cu aceste lucruri. Am învățat că este necesar să implici cititorul în carte.

Cititul face parte din procesul de creație al cărții, iar cititorul va prelua rolul actorului.” – Hervé Tullet

Editura Arthur // Micuțul Nicolas și prietenii lui de René Goscinny, Jean-Jacques Sempé (traducere din franceză de Raluca Dincă, categorie de vârstă 10 ani +)

René Goscinny: „Eram măscăriciul clasei. Dar, cum eram destul de bun la învăţătură, n-am fost exmatriculat.“ Goscinny imaginează aventurile Micuţului Nicolas împreună cu Jean-Jacques Sempé , inventând un limbaj ştrengăresc care îl va face faimos pe micul şcolar. Apoi îl creează pe Asterix împreună cu Albert Uderzo. Triumful micului erou al galilor va fi fenomenal. Descoperă mai multe despre cei doi autori francezi pe blogul Arthur.

Într-unul din capitolele foarte amuzante din volumul „Micuțul Nicolas și prietenii lui “, Gil a inventat un cod secret.

— Am inventat un cod extraordinar, ne‑a zis Gil. E un cod secret pe care o să‑l înțeleagă doar cei din gașca noastră.

Și ne‑a arătat ce și cum: pentru fiecare literă facem câte un gest. De exemplu, un deget pe nas înseamnă litera „a“, un deget la ochiul stâng e „b“, un deget la ochiul drept e „c“. Și avem diferite gesturi pentru toate literele din alfabet: ne frecăm la ureche, ne scărpinăm în bărbie, ne dăm cu palma în cap, și tot așa până la „z“, când ne uităm chiorâș. E tare de tot, ce să mai!

Dacă sunteți curioși să aflați ce se întâmplă mai departe, vă invităm să citiți întregul capitol AICI. Pornind de la el, le-am pregătit copiilor un concurs pe pagina de Instagram Arthur. Premiul este cel din imaginea de mai jos, iar pentru înscriere vă așteptăm AICI până pe 20 martie.

Colecția Arthur retro // Fabule de La Fontaine  (traducere din limba franceză de Aurel Tita, ilustrații de Eugen Taru, categorie de vârstă 7 ani+)

„— Întâia parte – nu e de mirare –

pe drept cuvânt se cade s‑o iau eu,

ca Leu!

A doua – îmi închipui că ştie fiecare –

e dreptul meu

ca dintre toţi mai tare.

A treia îmi revine, ca mai viteaz, fireşte.

Iar dacă de ciosvârta a patra îndrăzneşte

să se atingă unul, cum, necum

întâi am să‑l sugrum!” ( Dreptatea Leului)

Răsfoiește cartea.

Jean de La Fontaine (1621 - 1695) a fost un poet, dramaturg și prozator francez. A rămas cunoscut în istoria literaturii îndeosebi pentru fabulele sale, publicate în 12 cărți, în perioada 1668-1694. Fiind inspirat de fabuliștii antici, precum și de tradițiile populare, și înzestrat cu un talent deosebit, el a depășit caracterul unilateral didactic al vechilor fabule, transformându-le în adevărate opere de artă. Prin intermediul fabulelor, La Fontaine a criticat moravurile sociale din Franța în timpul absolutismului și a demascat cu mult umor și vervă viciile claselor dominante, necruțându-l nici pe rege și nici pe curtenii săi. Jean de La Fontaine a fost membru al Academiei Franceze.

Editura Grafic // Seria Asterix de René Goscinny și Albert Uderzo (traducere din limba franceză de Ioana Pârvulescu, categorie de vârstă 10 ani+)

În articolele de blog despre succesul seriei Asterix , Alin Răuțoiu explică cum benzile cu eroii gali au devenit cele mai bine vândute albume din lume pe această piață:

„Cum poate fi explicat avântul lui Asterix? Goscinny nu prea știa. În 1967 a descris traiectoria ascendentă a personajului de la serial, în revista Pilote, la album, la fenomen mediatic drept bruscă și misterioasă. Desigur, pentru autori această justificare poate fi satisfăcătoare, ba chiar reconfortantă. Cine n-ar vrea doar să-și propună să distreze cititorii, iar providența să lucreze prin ei. Însă cititorii, editorii și poate chiar alți autori au nevoie de un răspuns mai detaliat. Anumiți critici și comentatori s-au aventurat în diferite explicații variind de la calitatea benzii, la natura caracterului ei franțuzesc, la încărcătura ei ideologică ba de dreapta, ba de stânga. Alții, din contra, insistă că este un succes de marketing la care a participat inclusiv statul francez și jurnaliștii în căutare de noi subiecte. Se caută răspunsuri în biografia autorilor, în experiența cosmopolită a lui Goscinny, crescut în Buenos Aires și New York, trecut prin varii încercări și experiențe de viață.”

Editura Youngart //  Fabuloasa poveste a lui Joshua Perle de Timothée de Fombelle (traducere din limba franceză şi note de Mihaela Dobrescu, categorie de vârstă 14 ani+)

Un roman de aventuri despre o primă iubire de neuitat, care definește o întreagă existență.

Timothée de Fombelle, romancier și dramaturg francez născut în 1973, este tradus în toată lumea și recunoscut drept unul dintre cei mai talentaţi scriitori pentru publicul tânăr din generaţia sa. A lucrat ca profesor de limbă şi literatură franceză în Franţa şi în Vietnam, după care s-a orientat către dramaturgie și ficțiune. 

În „Fabuloasa poveste a lui Joshua Perle”, protagonistul provine dintr-o lume în care noi am încetat să credem: lumea basmelor. Captiv într-un loc și un timp nefamiliare (o cofetărie din Paris, în preajma izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial), Joshua Perle descoperă obiecte ciudate și are amintiri dintr-o altă viață, unde îl așteaptă marea lui dragoste – însă totul va fi pierdut dacă el nu va putea să creadă în propria-i poveste.

„Speranţa nu-l părăsise întru totul. Spera că într-o zi se va afla povestea aceasta care vorbea de moarte şi de surghiun şi care se termina prost. Poveştile nu au darul de a învia morţii, însă prin ele iubirea acestora trece în nemurire.”

Descoperă mai mulți autori francofoni AICI.