#recenzie „Cronicile Domnișoarei Poimâine I: Vremea Vrăjitoarei Niciodată”, Adina Rosetti
Nu am citit prima carte cu Domnişoara Poimâine, dar acţiunea din cartea precedentă a fost rezumată pe parcursul celei de-a doua ca să poţi înţelege cauzele unor alegeri făcute de personaje. Acum adolescentă, Domnişoara Poimâine este păcălită de Vrăjitoarea Niciodată şi ajunge să îşi exileze unchiul, împăratul Tempus Întâiul. Vrăjitoarea Niciodată preia controlul regatului şi devine treptat o dictatoare de temut cu care Domnişoara Poimâine trebuie să se confrunte.
Cel mai mult mi-au plăcut imaginile dinamice puternice din carte. Descrierile mişcărilor personajelor păreau atât de reale încât, citind tolănită în pat, simţeam că alerg până mi se taie răsuflarea, că mă furişez pe întuneric cu inima stându-mi în loc sau că mă ridică în văzduh un vârtej ameţitor care mă poartă ca o prizonieră cine mai ştie pe unde. Cred că descrierile acestea tăioase se potrivesc de minune cu ilustraţiile Oanei Ispir care a folosit doar mov, portocaliu, negru şi alb.
Personajele sunt originale prin numele lor, cuvinte în română, engleză sau franceză din câmpul lexical al timpului, cât şi prin comportament, vestimentaţie sau limbaj. Frumoase sunt şi jurnalele personajelor principale sub formă de scrisori adresate (cuplul Domişoara Poimâine - solistul Vreodată). Cel mai bun exemplu de limbaj original şi amuzant este cel al Vrăjitoarei Niciodată pe când era o bătrânică şi încerca să o păcălească pe Domnişoara Poimâine: - Şi acum hai, valea d-acilea, că am treabă de nu-mi văz capu'!...Hai, domnişorico, ce rămăseşi aicea-nţepenită? se răţoi la ea Niciodată. N-auzit-ai câtă treabă am? Hai, fă paşi! Şterge-o! Caramba! Orvoar! Hasta la vista, beibi!.
Un pasaj în care corăbii de piraţi pluteau în jurul unui imens cristal de Timp Pur mi-a amintit de filmul Peter Pan (2015), unul dintre favoritele mele, şi am fost surprinsă să regăsesc o scenă asemănătoare în carte. Întreaga poveste a dictaturii Vrăjitoarei Niciodată este aproape o alegorie exactă a istoriei Ceauşescu, iar pe parcursul cărţii sunt presărate numeroase gânduri profunde ascunse sub o joacă de copii: Ferească Sfântul Moment să fi ales şi el ceva cu adevărat interesant [n.r. dintre baloanele de săpun], de exemplu că un copil va zbura sau că va scoate flăcări pe nas ca un dragon sau că vor renaşte dinozaurii sau că va fi pace şi armonie în întreaga lume.
Adina Rosetti, Cronicile Domnișoarei Poimâine I: Vremea Vrăjitoarei Niciodată
Ilustrații de Oana Ispir
Editura Arthur, 2019
Un articol de Andreea Dumitrescu (clasa a XI-a, Colegiul Național „Mihai Viteazul”, București). Prima ei povestire a apărut în antologia Lumea-n gamă marțiană - Juniorii, iar cea de-a doua urmează să fie publicată în antologia Când viitorul era mic (în curs de apariție la Editura Arthur). A participat în taberele de creație Locuiește în poveste! din 2018 și 2019.
Îmi plac dimineţile, înainte de ora 7,
când norii sunt în culori calde, și după-amiezile
târzii în care să pot revedea urmele oranj și purpurii ale unei pensule care a pictat cerul. Îmi plac toamna și
mirosul de frunze uscate și cafea, dar nu și gustul cafelei, transportul în comun (un loc al tuturor posibilităţilor) și
să ating clanţele ușilor.
Foto © Ema Cojocaru
în tabăra de creație Locuiește în poveste! (Alma Vii, 2019)
