Profil de scriitoare. Povești cu mărțișoare: Alis Popa
Ce amintire cu mărțișor aveți din copilărie? Ne puteți povesti?
De luna martie mă leagă o amintire foarte simpatică. Pe la vreo șapte ani am primit de Mărțișor un cadou mai neobișnuit: un frate. Am fost foarte fericită și mult timp am insistat să-l adorm chiar eu. Îmi amintesc că îl legănam în timp ce citeam, deci am trăit o dublă experiență, afectivă și culturală. Într-o zi am terminat Oliver Twist și, ca să nu-l deranjez pe frățior, n-am mai căutat altă carte. Dar nu-mi plăcea să stau degeaba și, cum leagănul nu putea fi împins decât în ritmul lecturii, m-am apucat să citesc prefața. A fost primul studiu critic pe care l-am citit, la șapte ani. Mă mir și acum cât de tare mi-a plăcut.
Primăvara asta vă inspiră să scrieți? Aveți o nouă idee de carte pentru copii?
De când am publicat primul meu roman la Arthur, Aventurile piratului Ket, mi-am dat seama că asta vreau să fac, să scriu literatură pentru copii. Deci m-am pus pe treabă și am încheiat al doilea roman, care va fi lansat, probabil, la sfârșitul anului. Se numește Secretele gunoaielor și e ceva foarte tare, o să vedeți.
Pentru primăvara asta am multe proiecte. De fapt, am vreo cinci-șase cărți începute. Mi se pare pasionant să lucrez când la una, când la alta, pentru că mă simt de parcă aș cânta în același timp la mai multe piane, cu mai multe mâini.
Ce scriitoare/ilustratoare publicată la Editura Arthur ați recomanda unui copil de până la 7 ani? Dar unui copil între 7 și 14 ani?
Editura Arthur promovează literatura de calitate: cărți pentru toate vârstele și pentru toate gusturile. Alegerea e simplă, cititorii își pot completa biblioteca cu orice titlu doresc. Dacă trebuie neapărat să răspund la întrebare, scriitoarea mea preferată de la Arthur e Lavinia Braniște. Dar cred că, dincolo de sugestii și preferințe personale, cel mai mult contează să citești pur și simplu. Cititul e ca un sport, cu cât îl practici mai devreme și mai intens, cu atât ajungi mai repede la performanță.
PROFIL DE SCRIITOARE: ALIS POPA
Când eram mică, am fost întrebată ce mi-aş dori cel mai mult să iau cu mine dacă aş pleca pe o planetă îndepărtată. Am răspuns fără să clipesc: MAREA! Apoi am adăugat: şi o pisică.
Ciudat era faptul că nu fusesem niciodată la mare până atunci. Dar, pentru copilul care am fost, totul părea atât de simplu! O albie veche pe post de corabie, o sabie tocită, de lemn, un steag de cârpă atârnat în vârful unui băţ, fraţii mei mai mici pe post de ajutor de pirat, pisica mea, Molly, care mi se împleticea printre picioare – şi aventura era gata!
Astăzi, aventura înseamnă altceva: să văd cum cresc cei trei copii năzdrăvani ai mei, să-i fac pe elevii mei de la şcoală să iubească literatura, să mai scriu câte o carte…
