„Prietene adevărate” versus „Morcoveață”

Conflictul dintre generații poate apărea și în domeniul literaturii: unii părinți consideră că cele mai bune povești sunt cele cu care au crescut, pe când copiii lor au tendința să respingă cărțile din literatura clasică și să opteze pentru noile apariții.

Cu toate că limbajul și ilustrațiile sunt foarte diferite, există multe similarități între literatura clasică și cea contemporană. Morcoveață de Jules Renard a apărut în anul 1894, pe când Prietene adevărate - romanul grafic scris de Shannon Hale și ilustrat de LeUyen Pham – în 2017. În ciuda diferenței de peste un secol, ambele cărți prezintă poveștile unor roșcovani simpatici, care se confruntă cu situații nu la fel de simpatice. Vă sfătuiesc să citiți întâi cărțile și după articolul deoarece acesta conține spoilers. 

Contextul apariției

În anul 1894, Jules Renard și-a publicat cea mai cunoscută operă a sa: Morcoveață. Romanul este inspirat de copilăria dificilă a scriitorului, profund afectată de singurătate și de comportamentul toxic al mamei sale. Povestea îl are în prim-plan pe François Lepic, un copil poreclit Morcoveață deoarece are părul roșcat și pistrui. Umilit în mod constant de mama sa, romanul reprezintă reflecția autorului asupra copilăriei sale nefericite.

Sursă Foto: Wikipedia

Scriitoarea Shannon Hale recunoaște că povestea din Prietene Adevărate este inspirată din anii de școală primară. „Majoritatea întâmplărilor din carte s-au petrecut de-adevăratelea. Sau așa cred. Am învățat că amintirile nu sunt sută la sută exacte, iar eu n-am scris în jurnal o grămadă de lucruri. Dar am făcut tot ce-am putut. Părțile pe care nu mi le-am putut aminti cu precizie le-am scris așa cum se poate să se fi întâmplat (de exemplu, conversația în care Zara și cu mine ne-am împrietenit). Câteva părți le-am schimbat intenționat ca să curgă povestea (de exemplu, anul în care Wendy s-a mutat de-acasă). Și le-am dat tuturor alte nume, mai puțin mie, pentru că memoria mea imperfectă nu poate descrie la perfecție persoanele din realitate.”

Protagoniști roșcovani

„Mutra lui Morcoveaţă nu spune prea multe în folosul lui.

Morcoveaţă are nasul scobit ca un muşuroi.

Morcoveaţă are întotdeauna fărâmiţe de pâine prin urechi, oricât l‑ai curăţa.

Morcoveaţă mănâncă zăpadă.

Morcoveaţă bălăbăneşte picioarele în mers şi umblă atât de şui, încât pare cocoşat.

Gâtul lui Morcoveaţă e albăstrui de jeg, de parcă ar purta zgardă.

În sfârşit, Morcoveaţă răspândeşte în jur un miros ciudat, care n‑aduce defel a mosc.”

Shannon este o puștoaică roșcată cu o imaginație foarte bogată. Visul ei cel mai mare este să devină o scriitoare de succes la maturitate. Datorită imaginației sale, protagonista creează cele mai tari jocuri pentru prietenele sale. Cu toate acestea, Shannon se simte exclusă din Grupul condus de Jen și suferă atât de mult încât ajunge să se confrunte cu dureri de stomac și cu senzații de tristețe, anxietate și greață. 

Relații complicate de familie

Sărmanul Morcoveață are o familie toxică: mama îl supune la umilințe greu de imaginat, iar tatăl pare indiferent la suferințele copilului său. De parcă toate acestea nu erau de ajuns, mama lui nu ascunde faptul că îi preferă pe ceilalți doi copii, Felix și Ernestina. Deși este greu de acceptat, povestea lui Jules Renard prezintă o realitate dură: nu toate mamele sunt făcute să fie mame.

Spre deosebire de Morcoveață, protagonista romanului grafic Prietene adevărate are o relație foarte bună cu mama ei. Atât de bună încât ceilalți frați se iau de ea: „Nu mai fi așa mămoasă!”, ”Chiar așa, nu mai ești un bebeluș!” Cea mai răutăcioasă este Wendy, sora mai mare, care parcă se hrănește cu suferința lui Shannon. Se ia de ea că este plângăcioasă, îi spune că nimeni nu o place și o lovește de câteva ori. Însă la final cele două surori fac pace, iar Shannon descoperă de ce Wendy se comporta atât de urât cu toată lumea.

Surse:

https://www.linternaute.fr